DESPICÁ despíc vb. I. 1. Tranz. A taia a sparge dea lungul desfacand in doua sau in mai multe bucatzi. ◊ Expr. A despica parul (sau firul) in patru = a cerceta prea cu deamanuntul cu minutziozitate exagerata. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A (se) frange a (se) sfashia. 2. Tranz. shi refl. A (se) crapa a (se) spinteca (pe o anumita portziune). ♦ Refl. (Despre muguri) A plesni a se deschide. ♦ Tranz. (Rar) A despartzi a separa. 3. Tranz. A strabate dea curmezishul (vazduhul o multzime compacta etc.). 4. Tranz. Fig. A patrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza a interpreta a explica a dezlega; p. ext. a expune amanuntzit. Lat. *despicare.