crutza [At: COD. VOR. 169/6 / Pzi: crutz shi (ivr) ~tzez (sst) ~tzesc / E: nct] 1 vt (Inv; este un lucru) A pastra in stare buna. 23 vti (Inv; c. este averea banii etc. sau intranzitiv cu prep din dintru) A economisi. 4 vt (C. este o fiintza) A menaja. 5 vt (Subiectul este o persoana foarte puternica sau divinitatea) A ocroti. 6 vt A se indura de... 78 vt (C. este viatza sufletul capul; construit cu dativul persoanei interesate) A lasa in viatza (dupa cei fusese hotarata moartea). 910 vtr (Inv) A (se) pazi. 11 vt (Mai ales in legatura cu negatzia nu; c. e omul) A ierta (de pedeapsa). 12 vt (C. este porunca indemnul etc.) A respecta. 13 vt (Iuz) A ezita. 1415 vtr (Iuz) A (se) evita. 1617 vtr A (se) ocoli.

CRUTZÁ crutz vb. I. Tranz. 1. (Complementul indica o persoana) A ierta a scuti (de pedeapsa) a se indura de... De altfel (sigur nu sint insa) Se poate sa va crutze. BENIUC V. 95. A ocrotit pe nevinovat crutzindul de osinda ce era sal rapuie. ISPIRESCU M. V. 8. Caci tata batrinul Nu crutza paginul Cind saruncan foc. ALECSANDRI P. I 54. ◊ Expr. A crutza viatza cuiva = a lasa pe cineva in viatza a nu ucide. Frate crutzami viatza shi ma lasa slobod. RETEGANUL P. I 3. Crutzami viatza Aleodor. ISPIRESCU L. 44. ◊ (Complementul indica vina sau gresheala iertata) TZiash fi crutzat multe din ratacirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai indaratnic vulpoi. ODOBESCU S. III 165. 2. A trata (pe cineva) cu mila cu intzelegere; a menaja. A vegheat toata noaptea linga bolnav k sashi crutze priete nul. ▭ Abia ridicat de pe cumplita boala care nul crutzase... NEGRUZZI S. I 293. ♦ A pazi a feri. Mai biize crutzatzi capul k poate tzio mai trebui. CREANGA P. 170. 3. (Cu privire la obiecte care se cheltuiesc se consuma se uzeaza) A folosi cu prevedere a economisi. Trase alte pietre scumpe care nadajduise sa le crutze. SADOVEANU Z. C. 225. Cine nu crutza paraua nici de galben nu ie mila. 4. (Invechit) A se da in laturi; a se codi a ezita. Noi nom crutza a zice catra omeneasca fire... CONACHI P. 278.

A CRUTZÁ crutz tranz. 1) (persoane) A scuti de o pedeapsa; a scuti iertand greshelile. ◊ ~ viatza cuiva a lasa in viatza pe cineva dupa ce a fost osandit la moarte. 2) (persoane) A trata cu intzelepciune; a menaja. 3) (bani provizii etc.) A consuma cu economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu moderatzie pentru a avea pe mai mult timp. 5) (sanatatea eforturi etc.) A pastra cu grija. /Cuv. autoht.

crutzà v. 1. a trata cu blandetze cu moderatziune: crutza pe cei invinshi; 2. a scuti de: crutzami aceasta osteneala; 3. a economisi a pastra sanatatea: crutzate crutzatzi vorbele. [Cf. albanez KRUTZENĬ a crutza].

crutz a á v. tr. (alb. kurtsénĭ crutz d. lat. *curtiare a scurta). Pastrez nu cheltuĭesc: a crutza baniĭ pinea fortzele. Scutesc dispensez: ĭam crutzat aceasta osteneala. Tratez blind nu jafuĭesc orĭ nu ucid miluĭesc: aĭ crutza pe ceĭ invinshĭ o boala care nu crutza. A nu crutza nimica pentru reushita a face tot posibilu p. reushita. V. refl. Ma feresc de munca de emotziunĭ: crutzate k eshtĭ batrin.

crutzá (a ~) vb. ind. prez. 3 crútza

crutzá vb. ind. prez. 1 sg. crutz 3 sg. shi pl. crútza

CRUTZÁ vb. 1. v. absolvi. 2. a menaja (inv. fig.) a inconjura. (Il ~ cat putea de griji.) 3. v. menaja. 4. v. precupetzi.

CRUTZÁ vb. v. codi ezita pregeta shovai.

CRUTZA vb. 1. a absolvi a ierta a scuti (inv.) a milui a pardona a slobozi. (A ~ de pedeapsa.) 2. a menaja (inv. fig.) a inconjura. (Il ~ cit putea de griji.) 3. a se conserva a se menaja a se pastra (inv.) a se menajarisi. (Te rog sa te ~!) 4. a precupetzi (inv.) a pregeta. (Nu ~ nici un efort pentru...)

crutza vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. SHOVAI.

crutzá (tz át) vb. 1. A economisi a cheltui putzin. 2. A trata cu menajament a nu obosi a nu abuza. 3. A proteja a ocroti. 4. A ierta a scuti. 5. (Inv.) A se supune a respecta. 6. A evita. Origine incerta. Se considera in general k reprezinta un lat. *curtiāre „a taia” fie direct (Pushcariu 420; Pushcariu Lat. ti 43; Philippide II 639; REW 2419; DAR; Pushcariu Lr. 264) fie prin intermediul alb. kurtseń (Cihac II 716; Densusianu Rom. XXXIII 276; Densusianu Hlr. 352; Philippide Principii 140). Aceasta der. este greu de sustzinut caci sensurile 35 care sint la fel de vechi k celelalte nu se pot explica pe baza ideii de „scurt”. Credem k este vorba de acelashi cuvint ocroti „a proteja a sprijini” din sl. okrotiti; mai bine zis k trebuie pornit de la sl. krotiti „a atenua a calma” chiar daca fonetismul nu este clar. Dupa Lexiconul de la Buda din lat. *cruciāre „a incrucisha”; cuvint autohton dupa Miklosich Slaw. Elem. 10; din lat. *curatiāre dupa Cretzu 351.

PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) sa crutzi pe cei supushi shi sai zdrobeshti pe cei trufashi Vergiliu „Eneida” VI 853. Anchise tatal lui Enea il povatzuieshte cum trebuie sa se poarte un conducator.