CRUTZÁ crutz vb. I. Tranz. 1. A ierta a scuti (de pedeapsa); a se indura de... a avea mila. ◊ Expr. A crutza viatza cuiva = a lasa pe cineva in viatza (dupa cei fusese hotarata moartea). 2. A trata (pe cineva) cu intzelegere; a menaja. ♦ A pazi a feri. 3. A folosi a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Inv.) A se codi a ezita. Et. nec.