crutzá (tz át) vb. 1. A economisi a cheltui putzin. 2. A trata cu menajament a nu obosi a nu abuza. 3. A proteja a ocroti. 4. A ierta a scuti. 5. (Inv.) A se supune a respecta. 6. A evita. Origine incerta. Se considera in general k reprezinta un lat. *curtiāre „a taia” fie direct (Pushcariu 420; Pushcariu Lat. ti 43; Philippide II 639; REW 2419; DAR; Pushcariu Lr. 264) fie prin intermediul alb. kurtseń (Cihac II 716; Densusianu Rom. XXXIII 276; Densusianu Hlr. 352; Philippide Principii 140). Aceasta der. este greu de sustzinut caci sensurile 35 care sint la fel de vechi k celelalte nu se pot explica pe baza ideii de „scurt”. Credem k este vorba de acelashi cuvint ocroti „a proteja a sprijini” din sl. okrotiti; mai bine zis k trebuie pornit de la sl. krotiti „a atenua a calma” chiar daca fonetismul nu este clar. Dupa Lexiconul de la Buda din lat. *cruciāre „a incrucisha”; cuvint autohton dupa Miklosich Slaw. Elem. 10; din lat. *curatiāre dupa Cretzu 351.