CRUTZÁ crutz vb. I. Tranz. 1. (Complementul indica o persoana) A ierta a scuti (de pedeapsa) a se indura de... De altfel (sigur nu sint insa) Se poate sa va crutze. BENIUC V. 95. A ocrotit pe nevinovat crutzindul de osinda ce era sal rapuie. ISPIRESCU M. V. 8. Caci tata batrinul Nu crutza paginul Cind saruncan foc. ALECSANDRI P. I 54. ◊ Expr. A crutza viatza cuiva = a lasa pe cineva in viatza a nu ucide. Frate crutzami viatza shi ma lasa slobod. RETEGANUL P. I 3. Crutzami viatza Aleodor. ISPIRESCU L. 44. ◊ (Complementul indica vina sau gresheala iertata) TZiash fi crutzat multe din ratacirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai indaratnic vulpoi. ODOBESCU S. III 165. 2. A trata (pe cineva) cu mila cu intzelegere; a menaja. A vegheat toata noaptea linga bolnav k sashi crutze priete nul. ▭ Abia ridicat de pe cumplita boala care nul crutzase... NEGRUZZI S. I 293. ♦ A pazi a feri. Mai biize crutzatzi capul k poate tzio mai trebui. CREANGA P. 170. 3. (Cu privire la obiecte care se cheltuiesc se consuma se uzeaza) A folosi cu prevedere a economisi. Trase alte pietre scumpe care nadajduise sa le crutze. SADOVEANU Z. C. 225. Cine nu crutza paraua nici de galben nu ie mila. 4. (Invechit) A se da in laturi; a se codi a ezita. Noi nom crutza a zice catra omeneasca fire... CONACHI P. 278.