pregeta [At: COD. VOR. 168/6 / V: (inv) ~gita prejeta / Pzi: preget (inv) ~tez / E: pbl ml prigitare] 1 vi (Inv) A sta pe ganduri inainte de a face de a incepe ceva Si: a se codi a ezita a shovai. 2 vi (Inv; pex) A intarzia a amana a zabovi in intreprinderea unei actziuni. 3 vi (Ivp) A sta inactiv. 4 vt (Nob) A opri a impiedica de la o actziune. 5 vt (Inv) A menaja.

PREGETÁ pregét vb. I. (Intrebuintzat mai ales negativ) 1. Intranz. A sta pe ginduri (inainte de a face ceva) a shovai; a ezita a se codi; p. ext. a intirzia a zabovi. Am pregetat citeva zile dar astazi mam hotarit sa raportez. SADOVEANU M. C. 35. Dupa mijloacele mele nu voi pregeta sa dau concursul meu pentru propashirea bunei shi folositoarei institutziuni de cultura. CARAGIALE O. VII 363. 2. Intranz. Ai fi lene sa faca ceva a se da lenei; a se lenevi. In vruna din multele tzesatorii... Zoresc ashijderi fara sa pregete Tovarashii harnici cu o mie de degete! DESHLIU G. 47. Mia placut munca nam pregetat niciodata. PREDA I. 166. ♦ A sta inactiv ashi da ragaz; a se linishti. [Mihai] se aprinse de aceasta idee a regeneratziei natzionale shi cu puternica lui vointza hotari a nu pregeta pina la moarte intru indeplinirea ei. BALCESCU O. II 177. 3. Tranz. (Invechit shi popular) A crutza a menaja a precupetzi. Sa nu va pregetatzi osteneala de a veni shi dvoastra poimine la casa dumnealor la a dsale casatorie. SEVASTOS N. 84. Turcii pricepura importantza acestei cetatzi shi nu pregetara nici o jertfa spre a o dobindi. BALCESCU O. I 129.

PREGETÁ préget vb. I. 1. Intranz. A sta pe ganduri inainte de a face ceva; a shovai a ezita a se codi; p. ext. a intarzia a zabovi a se lenevi a sta inactiv. 2. Tranz. (Inv.) A crutza a menaja. Turcii pricepura importantza acestei cetatzi shi nu pregetara nici o jertfa spre a o dobandi (BALCESCU). Lat. *prigitare (= *pigritare < pigritia).

A PREGETÁ préget intranz. A nu se putea hotari; a sta in cumpana; a shovai; a ezita. /< lat. prigitare

pregetà v. a intarzia: Turcii nu pregeta a raspunde OD. [Cf. slav PRĬEJĬDATĬ a amana].

pregita v vz pregeta

prejeta v vz pregeta

2) préget a á v. tr. (lat. *praeagito *praeigĭto *praegito ma gindesc inainte compus [k shi cógito] al luĭ ágito áre a agita. Dupa Dens. d. lat. *pigritare cl. ari a se lenevi de unde pin met. pregetare). Vechĭ. Ezit shovaĭesc ma codesc ma gindesc daca trebuĭe sa fac orĭ nu: a pregeta binele sufletuluĭ osteneala. Azĭ. V. intr. Nu pregeta sa plecĭ a pleca.

pregetá (a ~) vb. ind. prez. 3 prégeta

pregetá vb. ind. prez. 1 sg. préget 3 sg. shi pl. prégeta; conj. prez. 3 sg. shi pl. prégete

pregeta

PREGETÁ vb. v. ezita.

PREGETÁ vb. v. crutza intarzia precupetzi zabovi.

PREGETA vb. a se codi a ezita a shovai (inv. shi reg.) a se indoi (reg.) a se ingaima a se nedumeri a se tintavi (Mold.) a se cioshmoli (prin Olt.) a se scirciumi (inv.) a se crutza a lipsi (fig.) a oscila (inv. fig.) a se atirna a se cumpani a se legana. (~ sa se duca acolo.)

pregeta vb. v. CRUTZA. INTIRZIA. PRECUPETZI. ZABOVI.

pregetá (pregetát pregetát) vb. 1. A se indoi a ezita a pierde timpul a shovai. 2. A intirzia. Lat. pῑgritāri prin intermediul unei forme cu metateza *prigitare (CandreaDens. 1440; Candrea Rom. XXXVI 325; REW 6492). Der. din lat. *praeagῑtāre (Scriban) este mai putzin probabila. Der. preget s. n. (indoiala shovaire; lene); pregetator adj. (incet intirziat lenesh).