26 de definiții pentru întârziere
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTÂRZIÉRE, întârzieri, s. f. Acțiunea de a întârzia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. și adj. Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut. ◊ Loc. adv. Fără întârziere = numaidecât, fără zăbavă. ◊ Expr. A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat. ♦ Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. [Pr.: -zi-e-] – V. întârzia.
ÎNTÂRZIÉRE, întârzieri, s. f. Acțiunea de a întârzia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. și adj. Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut. ◊ Loc. adv. Fără întârziere = numaidecât, fără zăbavă. ◊ Expr. A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat. ♦ Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. [Pr.: -zi-e-] – V. întârzia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întârziere sf [At: N. COSTIN, L. II, 78/37 / V: ~tărziare / Pl: ~ri / E: întârzia] 1-2 Săvârșire a unui lucru după momentul (obișnuit sau) fixat. 3 Rămânere în urmă a ceasurilor. 4-5 Zăbovire undeva mai mult decât era (necesar sau) prevăzut. 6 Ezitare. 7 Împiedicare a cuiva să săvârșească la timp o acțiune. 8 Împiedicare a îndeplinirii la termen a unui eveniment. 9 Amânare. 10-11 Sosire a unei persoane după timpul (la care era așteptată sau) la care prezența acesteia era necesară. 12 (Pex) Timp care decurge din momentul în care ceva trebuia să se întâmple. 13-16 (Îljv) Cu ~ (Care se produce) mai târziu (decât trebuie sau) decât este prevăzut. 17 (Îlav) Fără ~ Imediat. 18 (Îla) În ~ Care a depășit termenul fixat. 19 (Îe) A fi în ~ A fi rămas în urmă. 20 (Jur; îe) A pune în ~ A trimite o înștiințare sau o somație expresă, cu scopul ca destinatarul să nu poată invoca în apărare faptul de a fi fost în necunoștință de cauză. 21 (D. bombe; îe) A exploda cu ~ A exploda la un anumit interval de timp după momentul amorsării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÂRZIÉRE ~i f. A ÎNTÂRZIA. ◊ Cu ~ mai târziu decât trebuie. Fără ~ la timpul cuvenit. [G.-D. întârzierii; Sil. -zi-e-] /v. a întârzia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întârziere f. zăbavă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÂRZIÁ, întấrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÂRZIÁ, întấrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întărziare sf vz întârziere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întârzia [At: PARACLIS (1639), ap. GCR I, 180/16 / Pzi: întârzii și (înv) ~iez, ~iu / E: în- + târziu] 1-2 vi A face ceva după termenul (obișnuit sau) fixat. 3 vi (D. ceasuri) A rămâne în urmă. 4-5 vi A rămâne undeva mai mult decât este (necesar sau) prevăzut. 6 vi A ezita. 7 vtf A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune. 8 vt A face astfel încât ceva să nu se îndeplinească în termen. 9 vt A amâna. 10-11 vi A sosi undeva după timpul (la care era așteptat sau) la care era necesar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întârziare sf vz întârziere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÎRZIÁ, întîrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni sau a ajunge (undeva) cu întîrziere față de timpul stabilit. Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298. La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60. De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Refl. (Învechit, cu pronunțare regională) De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220. Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4. 2. A săvîrși o acțiune mai tîrziu decît în termenul obișnuit sau fixat (v. zăbovi); (despre acțiuni, fenomene) a se produce cu întîrziere față de timpul stabilit. A întîrziat cu predarea raportului. ▭ Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173. Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvîrșească la timp o acțiune, a face să zăbovească, să rămînă în urmă, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89. Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66. 3. A zăbovi, a rămîne (într-un loc) mai mult decît este cazul. Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87. ◊ Refl. (Învechit) Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15. – Pronunțat: -zi-a. -Prez. ind. și: (rar) întîrziez (BASSARABESCU, V. 14).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTÎRZIÉRE, întîrzieri, s. f. Acțiunea de a întîrzia și rezultatul ei; amînare în săvîrșirea unui fapt, a unei acțiuni, în îndeplinirea unei lucrări; timpul scurs, din momentul cînd trebuia să se săvîrșească o acțiune, un fapt etc. și pînă la îndeplinirea lui. Se ciudea de atîta întîrziere. ISPIRESCU, L. 38. Grîul e copt, nu mai poate suferi întîrziere. CREANGĂ, P. 156. Fieștecare moment de întîrziere este un chin. NEGRUZZI, S. III 218. ◊ Bombă cu întîrziere = bombă care, datorită unui mecanism special, explodează după un interval de timp fixat de mai înainte. ◊ Loc. adv. Cu întîrziere = mai tîrziu decît trebuie. Trenul sosește cu întîrziere. Cu întîrziere de... = întîrziind cu... Grigore sosi de la țară cu întîrziere de cîteva zile. REBREANU, R. I 185. Fără întîrziere – imediat, numaidecît, fără zăbavă. Se va așterne fără întrziere la lucru. C. PETRESCU, C. V. 31. Trebuia fără întîrziere, pentru liniștea sa, să-și vază băiatul. CARAGIALE, O. III 98. ◊ Expr. A fi în întîrziere = a fi rămas în urmă, a fi întîrziat. E în întîrziere cu plata impozitului. – Pronunțat: -zi-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNTÂRZIÁ întârzii intranz. 1) A sosi mai târziu de timpul stabilit. 2) (despre acțiuni sau despre fenomene) A se produce după termenul cuvenit sau fixat. 3) A rămâne undeva mai mult decât trebuie; a zăbovi; a se reține. /în + târziu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întârzià v. 1. a rămânea îndărăt: ceasornicul întârzie; 2. a rămânea undeva prea târziu: am întârziat la teatru. [V. târziu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întîrziére f. Acțiunea de a întîrzia, zăbavă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întîrzíĭ și -iéz, a -á v. tr. (d. tîrziŭ). Rămîn în urmă cu timpu, zăbovesc, sosesc tîrziu: eŭ am întîrziat, ceasornicu a întîrziat (a rămas în urmă). V. tr. Fac să rămînă în urmă cu timpu: nu mă întîrzia cu palavrele tale! – Și -î́rziĭ (acc. pe î).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întârziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. întârziérii; pl. întârziéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întârziére s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. întârziérii; pl. întârziéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întârziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. întấrzii, 3 întấrzie (-zi-e), 1 pl. întârziém; ger. întârziínd (-zi-ind); conj. prez. 3 să întấrzie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întârziá vb. (sil. -zi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 sg. întârzie (sil. -zi-e), 1 pl. întârziém; ger. întârziínd (sil. -zi-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întârziu, -ziam 1 imp., -ziind ger., -ziere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTÂRZIÉRE s. 1. zăbovire, (pop.) pregetare, (reg.) pregetătură. (~ cuiva într-un loc.) 2. zăbavă, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteală. (Să mergem acolo fără ~.) 3. v. amânare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTÂRZIÁ vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult la băutură.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. amâna. 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTÎRZIA vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult într-un loc.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 3. a amîna, a încetini. (A ~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTÎRZIERE s. 1. zăbovire, (pop.) pregetare, (reg.) pregetătură. (~ cuiva într-un loc.) 2. zăbavă, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteală. (Să mergem acolo fără ~.) 3. amînare, încetinire. (~ producerii unui fenomen.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
întârziere, prelungirea duratei (I, 1) unui sunet (sau a mai multora) dintr-un acord* peste noul* acord, în care se schimbă celelalte voci (2) și din care vocea prelungită nu mai face parte. Rezultă astfel o disonanță* (foarte rar consonanță*) situată la o secundă* superioară sau inferioară față de sunetul real din acord la care de obicei se rezolvă*, și anume pe un timp (1, 2), sau pe o fracțiune de timp. Î. poate fi: a) simplă sau multiplă (înlocuind un sunet real sau mai multe); b) î. multiple: de același sens (ascendent sau descendent) sau combinate; c) pregătită (se rezolvă la aceeași voce) sau semipregătită (se rezolvă la altă voce): nepregătită (atacată), numită și apogiatură*. Î. este socotită ca o proiecție armonică a sincopei*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÎRZIERE. Subst. Întîrziere, tardivitate (rar); tergiversare, tergiversațiune (înv.), amînare, prorogare, prorogație, trenare, tărăgănare, tărăgăneală, târăgănire; temporizare; păsuială, păsuire, răgaz; zăbavă (pop.), zăbovire (pop.); încetineală, încetinire, domolire, potolire, potoleală (înv.); mocăială, moșmoleală, mocoșeală (pop. și fam.); prelungire, lungire; împiedicare (fig.), frînare (fig.), stăvilire (fig.). Oră tîrzie, ultimul moment, ceasul al 12-lea, ultima clipă. Reacție întîrziată. Adj. Tîrziu, tardiv, întîrziat. Tărăgănat, zăbovit (înv.); încet, încetinit (rar), încetinel (dim.). Zăbovitor (înv.), zăbavnic (înv.), domol, mocăit, mocoșit, moșmondit, bun de trimis după moarte (după popă). Vb. A întîrzia, a fi în întîrziere, a veni (a sosi) tîrziu (cu întîrziere), a nu veni (a nu sosi) la timp, a ajunge undeva la spartul tîrgului (iarmarocului, stînii); a se lăsa așteptat, a face pe cineva să aștepte. A tergiversa, a amîna, a amîna de azi pe mîine, a proroga, a trena, a tărăgăna; a păsui, a da răgaz. A face ceva cu întîrziere, a nu face la timp, a zăbovi (pop.), a nu se grăbi, a-și face zăbavă, a-și pierde vremea; a (se) mocăi (pop. și fam.), a (se) moșmoni, a (se) mocoși (pop. și fam.), a moșmondi. A (se) prelungi, a (se) lungi. A împiedica (fig.), a frîna (fig.), a stăvili (fig.), a potoli, a domoli. A rămîne în urmă, a pierde ocazia, a lăsa să treacă momentul, a scăpa trenul (fig.). Adv. Cu întîrziere, tîrziu, amînat (înv.), prea tîrziu, în ultimul moment, la închiderea ediției, în ceasul al 12-lea; peste soroc; agale, alene, încet, domol, anevoie, încetișor, încetinel, fără zor, fără grabă, cu încetinitorul. V. indolență, încetineală, lene, moliciune, obstacol, timp.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ÎNTÂRZIÉRE (< întârzia) s. f. 1. Acțiunea de a întârzia și rezultatul ei; neîndeplinire la timp a unei acțiuni; p. ext. timpul care trece între momentul în care ar trebui să se producă și momentul în care el se produce de fapt. ◊ Î. de aprindere = decalaj în timp sau în grade de rotație a arborelui cotit, între momentul scânteii electrice (la motoarele cu aprindere prin scânteie) sau începutul injecției (la motoarele Diesel) și momentul aprinderii amestecului de carburant. ♦ (Dr.) Neîndeplinirea în termen a obligației de către debitor (î. debitorului) sau refuzul creditorului de a primi prestația debitorului ori neîndeplinirea de către creditor a anumitor acte în lipsa cărora debitorul nu-și poate executa obligația (î. creditorului). ◊ Punerea în î. = act prin care creditorul înștiințează pe debitor că obligația e scadentă și că el înțelege să obțină executarea obligației. 2. Durata între momentul în care se produce un eveniment și momentul în care se produce un alt eveniment, ulterior condiționat de primul.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -zi-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
întârzia, întârziiverb
- 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298. DLRLC
- La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60. DLRLC
- De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. DLRLC
- Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
- De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220. DLRLC
- Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4. DLRLC
-
- 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A întârziat cu predarea raportului. DLRLC
- Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173. DLRLC
- 2.1. (Despre acțiuni, fenomene) A se produce cu întârziere față de timpul stabilit. DLRLC
- Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341. DLRLC
-
- 2.2. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împiedica
- Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89.
- Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66.
-
-
- 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. DLRLC
- Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87. DLRLC
- Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: întârziez. DLRLC
etimologie:
- În + târziu DEX '09 DEX '98
întârziere, întârzierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a întârzia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amânare
- Se ciudea de atîta întîrziere. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
- Grîul e copt, nu mai poate suferi întîrziere. CREANGĂ, P. 156. DLRLC
- Fieștecare moment de întîrziere este un chin. NEGRUZZI, S. III 218. DLRLC
- 1.1. Bombă cu întârziere = bombă care, datorită unui mecanism special, explodează după un interval de timp fixat de mai înainte. DLRLC
- A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. DEX '09 DEX '98
-
- 1.2. Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trenul sosește cu întârziere. DLRLC
- Cu întârziere de... = întârziind cu... DLRLC
- Grigore sosi de la țară cu întîrziere de cîteva zile. REBREANU, R. I 185. DLRLC
-
-
- Fără întârziere = fără zăbavă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: imediat numaidecât
- Se va așterne fără întrziere la lucru. C. PETRESCU, C. V. 31. DLRLC
- Trebuia fără întîrziere, pentru liniștea sa, să-și vază băiatul. CARAGIALE, O. III 98. DLRLC
-
- A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- E în întârziere cu plata impozitului. DLRLC
-
-
etimologie:
- întârzia DEX '09 DEX '98