26 de definiții pentru zăbovi
din care- explicative (17)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
zăbovi [At: PO 61 / V: (reg) ~bădi, ~băvi, zâb~, zeb~ / S și: să~ / Pzi: ~vesc / E: slv забови] 1 vi A lucra (prea) încet (și neîndemânatic) Si: a se mocăi (1), a se mocoși (1), a se moșmondi (1), a se moșmoni (1), a pregeta (1), (reg) a se moșinci, a se moșogăi, a se moșoi3, a se moșorogi, a se moșteni2, a se mușina. 2 vi A trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: a amâna, a tărăgăna (1), a temporiza, a tergiversa, a trena (1), (Trs; înv) a tămânda. 3 vi A nu se grăbi (1). 4 vi (Reg) A sta pe loc, așteptând și dând răgaz cuiva să facă ceva. 5 vi (Îvr; spc) A întârzia. 6 vta (C. i. oameni) A împiedica să săvârșească la timp o acțiune. 7 vi A rămâne mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: a întârzia, (îrg) a pesti1 (1), (reg) a băciui (4), a îngădui, (fam) a se încurca. 8 vr A-și petrece (plăcut) timpul (cu ceva sau cu cineva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăbovi vb. IV. (pop.) 1 intr. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru. Zăboveau... uitîndu-se unii la alții (GAL.). ◊ Fig. Luceafărul menit ca să-mi răsară Atît a zăbovit (VOIC.). 2 intr. A sta (prea) mult timp într-un loc; a întîrzia. Mai zăbovea apoi pe uliți întru așteptarea zorilor (M. I. CAR.). 3 tr. A face pe cineva să întîrzie, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Crîșmârița... se roagă să n-o zăbovim că mai are și alți mușterii (CR.). 4 refl. (înv.) A-și trece timpul cu cineva. Îndemnînd pre cititorul nostru. ..să să zăbăvească și în foile altora (CANT.). • prez.ind. -esc. și zăbăvi vb. IV. /<slav. забавнтн (сѧ).
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru, la săvîrșirea unei acțiuni; a lucra prea încet, a nu se grăbi. Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68. Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125. Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ A sta pe loc așteptînd ceva, dînd cuiva răgaz să facă ceva. Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, D. 495. ◊ Refl. (Rar) Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să întîrzie de la o acțiune, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215. Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93. Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97. 2. Intranz. (Urmat de determinări locale sau temporale) A sta mai mult (sau prea mult) într-un loc. Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140. Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44. Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398. ◊ Refl. (Rar) [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163. 3. Refl. (Învechit) A-și întrebuința timpul, a se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323. Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39. – Variantă: (Mold.) zăbăvi (SBIERA, P. 268, CREANGĂ, P. 263) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 2. Intranz. A sta mai mult sau prea mult timp într-un loc. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Slav (v. sl. zabaviti).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A ZĂBOVÍ ~ésc 1. intranz. pop. 1) A lucra cu zabavă; a munci prea încet. 2) A rămâne mai mult decât trebuie; a fi în zăbavă; a se reține; a întârzia. ~ cu răspunsul. 2. tranz. (persoane) A face să se rețină mai mult decât trebuie. /<sl. zabaviti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ZĂBOVÍ mă ~ésc intranz. înv. A-și petrece timpul de muncă sau de odihnă; a avea o ocupație drept distracție. /<sl. zabaviti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂBOVI vb. (Mold .) A se distra, a se veseli. Fortuna șegi necrezute și glume nesuferite ca aceastea arătîndu-mi, cu întristările și mîhnirile meale giucîndu-se, se zăbăveaște. CANTEMIR, IST., s.v. șagă. La primblări Ia cîmp ieșea adesea cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri și cu nagarale. PSEUDO-AMIRAS, apud TDRG. Fiindu cam bolnavă, pohtește să se zăbovască cu tămășagurile lui. B 1774, 38r. Variante: zăbăvi (CANTEMIR, IST., s.v. șagă). Etimologie: sl. zabaviti. Vezi și zăbavă. Cf. i n g l i n d i s i, v i g ă d u i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zăbovi v. a rămânea undeva, a întârzia: care tot mereu vorbește, el treaba și-o zăbovește PANN. [Vechiu-rom. zăbăvi = slav. ZABAVITI, a împiedeca].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
săbăvi[1] v vz zăbovi
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zebovi v vz zăbovi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăbăvi vb. IV. v. zăbovi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂBĂVI vb. IV v. zăbovi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂBĂVÍ vb. IV. v. zăbovi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zăbăvésc și (maĭ des) zăbovésc, v. intr. (vsl. za-baviti, a împedeca; bg. zabavĕam, bavĭy, întîrziĭ; sîrb. baviti se, a fi undeva, a rămînea, zabaviti, rus. zabávitĭ, a amuza, a întîrzia. V. iz-băvesc, iz-bîndă). Întîrziĭ: unde aĭ zăbovit atît? Vechĭ. Nu zăbovi vreme, nu trecu multă vreme; nezăbovind vreme, netrecînd multă vreme. V. tr. Întîrziĭ, țin, rețin: nu mă zăbovi atît! Maĭ rar. Întrețin, distrez, amuzez: a zăbovi un prieten bolnav. V. refl. Vechĭ. Întîrziĭ, trec timpu. Petrec, mă distrez, mă amuzez. Mă ocup: se zăbovea după vînat, să te zăboveștĭ cu sfînta scriptură (Let. 1, 44).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăbovésc, V. zăbăvesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăboveáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăbovi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
zăbovesc, -veam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂBOVÍ vb. 1. v. întârzia. 2. a întârzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. poposi. 4. a rămâne, a sta, (înv.) a prebândi. (Cât ai ~ la ei?) 5. v. aștepta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂBOVÍ vb. v. îndeletnici, ocupa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăbovi vb. v. ÎNDELETNICI. OCUPA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
ZĂBOVI vb. 1. a întîrzia, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult într-un loc.) 2. a întîrzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. a se opri, a poposi, a sta, a ședea, a trage. (A ~ la umbra unui stejar.) 4. a rămîne, a sta, (înv.) a prebîndi. (Cît ai ~ la ei?) 5. a aștepta, a sta. (Mai ~ puțin, că vin!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
A zăbovi ≠ a se grăbi, a (se) pripi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zăbovi, zăbovescverb
- 1. A lucra prea încet, a nu se grăbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: întârzia
- Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68. DLRLC
- Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125. DLRLC
- Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
- 1.1. A sta pe loc așteptând ceva, dând cuiva răgaz să facă ceva. DLRLC
- Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, D. 495. DLRLC
- Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161. DLRLC
-
-
- 2. A sta prea mult timp într-un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: întârzia
- Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140. DLRLC
- Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44. DLRLC
- Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398. DLRLC
- [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163. DLRLC
- 2.1. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215. DLRLC
- Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93. DLRLC
- Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
-
-
- 3. A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323. DLRLC
- Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39. DLRLC
-
etimologie:
- zabaviti DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX