26 de definiții pentru zăbovi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

zăbovi [At: PO 61 / V: (reg) ~bădi, ~băvi, zâb~, zeb~ / S și: să~ / Pzi: ~vesc / E: slv забови] 1 vi A lucra (prea) încet (și neîndemânatic) Si: a se mocăi (1), a se mocoși (1), a se moșmondi (1), a se moșmoni (1), a pregeta (1), (reg) a se moșinci, a se moșogăi, a se moșoi3, a se moșorogi, a se moșteni2, a se mușina. 2 vi A trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: a amâna, a tărăgăna (1), a temporiza, a tergiversa, a trena (1), (Trs; înv) a tămânda. 3 vi A nu se grăbi (1). 4 vi (Reg) A sta pe loc, așteptând și dând răgaz cuiva să facă ceva. 5 vi (Îvr; spc) A întârzia. 6 vta (C. i. oameni) A împiedica să săvârșească la timp o acțiune. 7 vi A rămâne mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: a întârzia, (îrg) a pesti1 (1), (reg) a băciui (4), a îngădui, (fam) a se încurca. 8 vr A-și petrece (plăcut) timpul (cu ceva sau cu cineva).

zăbovi vb. IV. (pop.) 1 intr. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru. Zăboveau... uitîndu-se unii la alții (GAL.). ◊ Fig. Luceafărul menit ca să-mi răsară Atît a zăbovit (VOIC.). 2 intr. A sta (prea) mult timp într-un loc; a întîrzia. Mai zăbovea apoi pe uliți întru așteptarea zorilor (M. I. CAR.). 3 tr. A face pe cineva să întîrzie, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Crîșmârița... se roagă să n-o zăbovim că mai are și alți mușterii (CR.). 4 refl. (înv.) A-și trece timpul cu cineva. Îndemnînd pre cititorul nostru. ..să să zăbăvească și în foile altora (CANT.). • prez.ind. -esc. și zăbăvi vb. IV. /<slav. забавнтн (сѧ).

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru, la săvîrșirea unei acțiuni; a lucra prea încet, a nu se grăbi. Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68. Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125. Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ A sta pe loc așteptînd ceva, dînd cuiva răgaz să facă ceva. Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, D. 495. ◊ Refl. (Rar) Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să întîrzie de la o acțiune, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215. Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93. Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97. 2. Intranz. (Urmat de determinări locale sau temporale) A sta mai mult (sau prea mult) într-un loc. Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140. Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44. Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398. ◊ Refl. (Rar) [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163. 3. Refl. (Învechit) A-și întrebuința timpul, a se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323. Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39. – Variantă: (Mold.) zăbăvi (SBIERA, P. 268, CREANGĂ, P. 263) vb. IV.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 2. Intranz. A sta mai mult sau prea mult timp într-un loc. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Slav (v. sl. zabaviti).

A ZĂBOVÍ ~ésc 1. intranz. pop. 1) A lucra cu zabavă; a munci prea încet. 2) A rămâne mai mult decât trebuie; a fi în zăbavă; a se reține; a întârzia. ~ cu răspunsul. 2. tranz. (persoane) A face să se rețină mai mult decât trebuie. /<sl. zabaviti

A SE ZĂBOVÍ mă ~ésc intranz. înv. A-și petrece timpul de muncă sau de odihnă; a avea o ocupație drept distracție. /<sl. zabaviti

ZĂBOVI vb. (Mold .) A se distra, a se veseli. Fortuna șegi necrezute și glume nesuferite ca aceastea arătîndu-mi, cu întristările și mîhnirile meale giucîndu-se, se zăbăveaște. CANTEMIR, IST., s.v. șagă. La primblări Ia cîmp ieșea adesea cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri și cu nagarale. PSEUDO-AMIRAS, apud TDRG. Fiindu cam bolnavă, pohtește să se zăbovască cu tămășagurile lui. B 1774, 38r. Variante: zăbăvi (CANTEMIR, IST., s.v. șagă). Etimologie: sl. zabaviti. Vezi și zăbavă. Cf. i n g l i n d i s i, v i g ă d u i.

zăbovi v. a rămânea undeva, a întârzia: care tot mereu vorbește, el treaba și-o zăbovește PANN. [Vechiu-rom. zăbăvi = slav. ZABAVITI, a împiedeca].

ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.

ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.

săbăvi[1] v vz zăbovi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

zebovi v vz zăbovi

zăbăvi vb. IV. v. zăbovi.

ZĂBĂVI vb. IV v. zăbovi.

ZĂBĂVÍ vb. IV. v. zăbovi.

zăbăvésc și (maĭ des) zăbovésc, v. intr. (vsl. za-baviti, a împedeca; bg. zabavĕam, bavĭy, întîrziĭ; sîrb. baviti se, a fi undeva, a rămînea, zabaviti, rus. zabávitĭ, a amuza, a întîrzia. V. iz-băvesc, iz-bîndă). Întîrziĭ: unde aĭ zăbovit atît? Vechĭ. Nu zăbovi vreme, nu trecu multă vreme; nezăbovind vreme, netrecînd multă vreme. V. tr. Întîrziĭ, țin, rețin: nu mă zăbovi atît! Maĭ rar. Întrețin, distrez, amuzez: a zăbovi un prieten bolnav. V. refl. Vechĭ. Întîrziĭ, trec timpu. Petrec, mă distrez, mă amuzez. Mă ocup: se zăbovea după vînat, să te zăboveștĭ cu sfînta scriptură (Let. 1, 44).

zăbovésc, V. zăbăvesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăboveáscă

zăbovesc, -veam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂBOVÍ vb. 1. v. întârzia. 2. a întârzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. poposi. 4. a rămâne, a sta, (înv.) a prebândi. (Cât ai ~ la ei?) 5. v. aștepta.

ZĂBOVÍ vb. v. îndeletnici, ocupa.

zăbovi vb. v. ÎNDELETNICI. OCUPA.

ZĂBOVI vb. 1. a întîrzia, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult într-un loc.) 2. a întîrzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. a se opri, a poposi, a sta, a ședea, a trage. (A ~ la umbra unui stejar.) 4. a rămîne, a sta, (înv.) a prebîndi. (Cît ai ~ la ei?) 5. a aștepta, a sta. (Mai ~ puțin, că vin!)

A zăbovi ≠ a se grăbi, a (se) pripi

Intrare: zăbovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăbovi
  • zăbovire
  • zăbovit
  • zăbovitu‑
  • zăbovind
  • zăbovindu‑
singular plural
  • zăbovește
  • zăboviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăbovesc
(să)
  • zăbovesc
  • zăboveam
  • zăbovii
  • zăbovisem
a II-a (tu)
  • zăbovești
(să)
  • zăbovești
  • zăboveai
  • zăboviși
  • zăboviseși
a III-a (el, ea)
  • zăbovește
(să)
  • zăbovească
  • zăbovea
  • zăbovi
  • zăbovise
plural I (noi)
  • zăbovim
(să)
  • zăbovim
  • zăboveam
  • zăbovirăm
  • zăboviserăm
  • zăbovisem
a II-a (voi)
  • zăboviți
(să)
  • zăboviți
  • zăboveați
  • zăbovirăți
  • zăboviserăți
  • zăboviseți
a III-a (ei, ele)
  • zăbovesc
(să)
  • zăbovească
  • zăboveau
  • zăbovi
  • zăboviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăbăvi
  • zăbăvire
  • zăbăvit
  • zăbăvitu‑
  • zăbăvind
  • zăbăvindu‑
singular plural
  • zăbăvește
  • zăbăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăbăvesc
(să)
  • zăbăvesc
  • zăbăveam
  • zăbăvii
  • zăbăvisem
a II-a (tu)
  • zăbăvești
(să)
  • zăbăvești
  • zăbăveai
  • zăbăviși
  • zăbăviseși
a III-a (el, ea)
  • zăbăvește
(să)
  • zăbăvească
  • zăbăvea
  • zăbăvi
  • zăbăvise
plural I (noi)
  • zăbăvim
(să)
  • zăbăvim
  • zăbăveam
  • zăbăvirăm
  • zăbăviserăm
  • zăbăvisem
a II-a (voi)
  • zăbăviți
(să)
  • zăbăviți
  • zăbăveați
  • zăbăvirăți
  • zăbăviserăți
  • zăbăviseți
a III-a (ei, ele)
  • zăbăvesc
(să)
  • zăbăvească
  • zăbăveau
  • zăbăvi
  • zăbăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăbovi, zăbovescverb

  • 1. popular intranzitiv A lucra prea încet, a nu se grăbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: întârzia
    • format_quote Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68. DLRLC
    • format_quote Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125. DLRLC
    • format_quote Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
    • 1.1. A sta pe loc așteptând ceva, dând cuiva răgaz să facă ceva. DLRLC
      • format_quote Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, D. 495. DLRLC
      • format_quote reflexiv rar Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161. DLRLC
  • 2. popular intranzitiv A sta prea mult timp într-un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: întârzia
    • format_quote Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140. DLRLC
    • format_quote Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44. DLRLC
    • format_quote Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215. DLRLC
      • format_quote Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93. DLRLC
      • format_quote Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
  • 3. popular reflexiv învechit A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323. DLRLC
    • format_quote Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.