PREGETÁ pregét vb. I. (Intrebuintzat mai ales negativ) 1. Intranz. A sta pe ginduri (inainte de a face ceva) a shovai; a ezita a se codi; p. ext. a intirzia a zabovi. Am pregetat citeva zile dar astazi mam hotarit sa raportez. SADOVEANU M. C. 35. Dupa mijloacele mele nu voi pregeta sa dau concursul meu pentru propashirea bunei shi folositoarei institutziuni de cultura. CARAGIALE O. VII 363. 2. Intranz. Ai fi lene sa faca ceva a se da lenei; a se lenevi. In vruna din multele tzesatorii... Zoresc ashijderi fara sa pregete Tovarashii harnici cu o mie de degete! DESHLIU G. 47. Mia placut munca nam pregetat niciodata. PREDA I. 166. ♦ A sta inactiv ashi da ragaz; a se linishti. [Mihai] se aprinse de aceasta idee a regeneratziei natzionale shi cu puternica lui vointza hotari a nu pregeta pina la moarte intru indeplinirea ei. BALCESCU O. II 177. 3. Tranz. (Invechit shi popular) A crutza a menaja a precupetzi. Sa nu va pregetatzi osteneala de a veni shi dvoastra poimine la casa dumnealor la a dsale casatorie. SEVASTOS N. 84. Turcii pricepura importantza acestei cetatzi shi nu pregetara nici o jertfa spre a o dobindi. BALCESCU O. I 129.