pregetá (pregetát pregetát) vb. 1. A se indoi a ezita a pierde timpul a shovai. 2. A intirzia. Lat. pῑgritāri prin intermediul unei forme cu metateza *prigitare (CandreaDens. 1440; Candrea Rom. XXXVI 325; REW 6492). Der. din lat. *praeagῑtāre (Scriban) este mai putzin probabila. Der. preget s. n. (indoiala shovaire; lene); pregetator adj. (incet intirziat lenesh).