SHOVAÍ shovai vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur a se impletici a se clatina. 2. Fig. A fi nehotarat a sta la indoiala a ezita a se codi. ♦ A se eschiva a cauta pretexte. 3. Fig. A oscila a fluctua. [Prez. ind. shi: shovaiesc] Et. nec.

shovai² vi [At: BUDAIDELEANU T. V. 141 / V: (inv) shuv~ / Pzi: 3 ~e ~eshte / E: nct] (Trs) 1 (D. vant) A shuiera (12). 2 (D. obiecte aruncate) A shuiera (5). 3 (D. ape) A vui.

shovai¹ [At: PRAV. 58 / V: (ivr) ~voi (inv) shuv~ / Pzi: shovai ~esc / E: vsl *шавати bg шавам] 1 vi (Inv; d. fiintze) Ashi schimba directzia de mers Si: a coti². 2 vi (Pop) A pashi nesigur (poticninduse clatinanduse deviind de la directzia de mers zabovind) Si: a se clatina (7) a se impletici. 3 vi (Pex; d. oameni) A fi nehotarat in mishcari. 4 vi (Pan; d. obiecte) Ashi pierde stabilitatea Si: a se balansa (1) a se legana. 5 vi (Pop; d. ape curgatoare drumuri etc.) A coti² (11). 6 vi (Irg; d. oameni) A se eschiva (recurgand la subterfugii). 7 vi (Irg; d. oameni) A cauta pretexte. 8 vi (Irg; d. oameni) A incerca sa tergiverseze (ocolind adevarul). 9 vi (Inv; if shuvai) Ashi declina raspunderea. 10 vt (Inv; if shuvai) A disculpa (1). 11 vt (Inv) A pretinde. 12 vt (Inv) A pretexta. 13 vi (D. oameni) A sta la indoiala Si: a ezita (3) (pop) a se codi (2) (reg) a shovarca (5). 14 vi (Fig) A deveni fluctuant tinzand sa scada in intensitate sashi piarda din fermitate Si: a fluctua a oscila.

SHOVAÍ shóvai vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur a se impletici a se clatina. 2. Fig. A fi nehotarat a sta la indoiala a ezita a se codi. ♦ A se eschiva a cauta pretexte. 3. Fig. A oscila a fluctua. [Prez. ind. shi: shovaiesc] Et. nec.

SHOVAÍ shóvai shi shovaiesc vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur clatininduse; a se impletici. Ghitza Lungu shovai catre un cotlon al lui din chilia de linga moara. SADOVEANU M. C. 133. Sprijininduse de peretzi shovaind se strecura pe usha. BART E. 254. Mergea Ivan shovaind cind la o margine de drum cind la alta. CREANGA P. 297. Ea mereu venea Pe drum shovaia SHi sapropia. ALECSANDRI P. P. 189. ◊ (Poetic) Calea noastra curgea capricioasa pe poalele padurii sau azvirlita dincolo de piraie shovaia prin pietrishuri se pierdea in vadurile limpezi. GALACTION O. I 38. ♦ (Despre lucruri) A se mishca a oscila a se clatina. Pluta shovaind sub picioarele sale i clatina mina tocmai in momentul cind el descarca arma. GANE N. I 81. ◊ (Prin metonimie) Luminarile scazute shovaiau. MACEDONSKI O. I 84. 2. Fig. A fi nehotarit a sta in cumpana daca sa faca sau sa spuna un lucru; a nu se putea hotari; a ezita. Cum dea putut el shovai odata? SADOVEANU O. VII 163. Nu dorim varsare de singe dar nu vom shovai a intrebuintza arma. REBREANU R. II 235. Spunetzi... Umilitumam la voi? SHovaitam in credintza? BOLLIAC O. 210. ◊ (Despre abstracte) SHin pieptul lui minia o clipa shovaieshte. COSHBUC P. I 142. 3. Fig. A se codi a o suci a o intoarce a cauta pretexte. Ceilaltzi nemaiavind incotro shovai dieata ramase buna facuta. CREANGA P. 15. Auzi Nitzule?... Deacu nai incotro shovai! ALECSANDRI T. 1582.

A SHOVAÍ shóvai intranz. 1) A pashi nesigur impleticinduse (de slabiciune de bautura etc.); a se clatina. 2) fig. A nu se putea hotari; a sta in cumpana; a ezita; a oscila; a balansa; a pendula. [SHi shovaiesc] /<sl. šavati bulg. šavam

shovaì v. 1. a se clatina pe picioare: intra shovaind; 2. fig. a nu fi sigur a sta in cumpana. [Dela un primitiv shov oblic v. shovoit) de origina necunoscuta].

shóvaĭ shi aĭésc v. intr. (cp. cu ung. csóválni a clatina din cap pol. szwankować germ. schwanken a shovai shi cu rom. incovoĭ). Vechĭ. Merg cotind k sa scap de urmaritorĭ. Merg clatininduma (de boala orĭ de betzie). Fig. Lungesc vorba k sa scap de raspuns. Azĭ. Preget ezit ma codesc staŭ pe gindurĭ nu ma pot hotari sa fac ceva. In nord shi shovoĭesc. Vechĭ shu. V. hodorogesc.

shovai ~ie a [At: L. COSTIN GR. BAN. II 187 / V: (reg) shohai / Pl: ~ / E: ns cf shovai¹ shovan³ shoveu] (Ban) 1 Stramb. 2 Inclinat.

!shovaí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shóvai imperf. 3 sg. shovaiá; conj. prez. 3 sa shóvaie

shovaí vb. ind. prez. 1 sg. shóvai/shovaiésc imperf. 3 sg. shovaiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. shóvaie/shovaiásca

shovai (ind. prez. 1 sg. shovai 3 sg. shi pl. shovaie)

shovaesc aiasca 3 conj. aiam 1 imp.

SHOVAÍ vb. 1. v. impletici. 2. v. ezita. 3. a ashtepta a ezita. (Na mai ~ o clipa shi...)

SHOVAÍ vb. v. carmi coti eschiva fluctua fluiera fugi scapa sustrage shuiera vira vajai vui.

SHOVAI vb. 1. a se clatina a se impletici (reg.) a se matacani a se matahai a se malahali a se matalai a se matanai. (Omul beat ~ in mers.) 2. a se codi a ezita a pregeta (inv. shi reg.) a se indoi (reg.) a se ingaima a se nedumeri a se tintavi (Mold.) a se cioshmoli (prin Olt.) a se scirciumi (inv.) a se crutza a lipsi (fig.) a oscila (inv. fig.) a se atirna a se cumpani a se legana. (A ~ sa se duca acolo.) 3. a ashtepta a ezita. (Na mai ~ o clipa shi...)

shovai vb. v. CIRMI. COTI. ESCHIVA. FLUCTUA. FLUIERA. FUGI. SCAPA. SUSTRAGE. SHUIERA. VIRA. VIJII. VUI.

shovaí (shovaiésc shovaít) vb. 1. A se clatina a se impletici. 2. A ezita a se codi a fi nehotarit. Var. inv. shuvai Bucov. shovoi shi der. Creatzie expresiva k majoritatea vb. in ai cf. shopai tzopai motzai cucai etc. Ideea expresiva trebuie sa fie cea de clatinare comuna tuturor der. Der. shovaiala s. f. (nesigurantza ezitare); shovaielnic (var. shovaitor) adj. (nesigur ezitant); shovaitura s. f. (nesigurantza; sinuozitate ocolish cotitura); shuvoi (var. shivoi Trans. shioi) s. n. (flux debit mare de apa) var. cf. shiroi; shuvitza s. f. (smoc de par; piriiash; fishie banda) cu schimb de suf. shi prin contaminare cu bg. ševe ševica „shuvitza” (dupa Cihac II 447 in loc de *juvitza din sl. šuvęža „legatura”). Cf. shovilc.