SHOVAÍ shóvai shi shovaiesc vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur clatininduse; a se impletici. Ghitza Lungu shovai catre un cotlon al lui din chilia de linga moara. SADOVEANU M. C. 133. Sprijininduse de peretzi shovaind se strecura pe usha. BART E. 254. Mergea Ivan shovaind cind la o margine de drum cind la alta. CREANGA P. 297. Ea mereu venea Pe drum shovaia SHi sapropia. ALECSANDRI P. P. 189. ◊ (Poetic) Calea noastra curgea capricioasa pe poalele padurii sau azvirlita dincolo de piraie shovaia prin pietrishuri se pierdea in vadurile limpezi. GALACTION O. I 38. ♦ (Despre lucruri) A se mishca a oscila a se clatina. Pluta shovaind sub picioarele sale i clatina mina tocmai in momentul cind el descarca arma. GANE N. I 81. ◊ (Prin metonimie) Luminarile scazute shovaiau. MACEDONSKI O. I 84. 2. Fig. A fi nehotarit a sta in cumpana daca sa faca sau sa spuna un lucru; a nu se putea hotari; a ezita. Cum dea putut el shovai odata? SADOVEANU O. VII 163. Nu dorim varsare de singe dar nu vom shovai a intrebuintza arma. REBREANU R. II 235. Spunetzi... Umilitumam la voi? SHovaitam in credintza? BOLLIAC O. 210. ◊ (Despre abstracte) SHin pieptul lui minia o clipa shovaieshte. COSHBUC P. I 142. 3. Fig. A se codi a o suci a o intoarce a cauta pretexte. Ceilaltzi nemaiavind incotro shovai dieata ramase buna facuta. CREANGA P. 15. Auzi Nitzule?... Deacu nai incotro shovai! ALECSANDRI T. 1582.