IERTÁ iert vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsa a trece cu vederea vina gresheala cuiva a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. Al ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (dupa o boala grea). Dumnezeu sal ierte spun cei evlavioshi cand vorbesc despre un mort. Doamne iartama! spune cel caruia ia scapat (sau era sai scape) o vorba nepotrivita necuviincioasa. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba sa ma iertzi! formula cu care contrazici pe cineva; nici vorba! 2. A scuti a dispensa pe cineva de o obligatzie. 3. (Pop. shi fam.) A permite a da voie sa... ◊ Expr. (Reg.) Nui iertat = este interzis. Lat. libertare.

ierta [At: CORESI EV. 47/25 / S shi: e~ / Pzi: iert / E: ml liberto are] 1 vt (Inv) A elibera pe cineva din robie. 2 vt (Pex) A elibera pe cineva de ceva. 3 vt (Spc; inv) A scuti de serviciul militar. 4 vt A scapa pe cineva de ceva. 5 vt A dispensa pe cineva de o sarcina. 6 vi A scadea cuiva o parte din datorie. 7 vt A dezlega pe cineva de un juramant o fagaduiala. 8 vt A nu mai urmari pe cineva. 9 vt (Inv; ie) A ~to sau la ~t Dumnezeu Datorita varstei acea persoana nu mai are legaturi sexuale. 10 vt (Iae; d. femei) Nu mai are menstruatzie. 11 vt (Iae) A murit. 12 vt A permite cuiva ceva. 13 vt A avea posibilitatea de a face ceva. 14 vi Ai fi sortit. 15 vt A nu pedepsi pe cineva pentru o vina. 16 vt A trece cu vederea greshelile cuiva. 17 vt (D. divinitate) A acorda mantuirea cuiva care a greshit shi apoi sa pocait. 18 vt (Ie) Dumnezeu sal ~te (sau Fie ~t) Despre cei mortzi nu mai trebuie retzinut nimic rau. 19 vt (Ie) Doamne ~tama A fi conshtient k a spus sau a gandit ceva necuviincios. 20 vt A scuza. 2122 vt (Ie) Ma ~tzi Expresie politicoasa stereotipa care introduce o replica sau o rugaminte. 23 vr A se impaca cu cineva intrun moment solemn cerandushi iertare unul altuia. 24 vr (Ivp) A se spovedi. 25 vt (Inv) A saruta pe cineva la despartzire. 26 vt (Inv) Ashi lua ramasbun inainte de a parasi pe cineva. 27 vr (Inv) A renuntza la ceva.

IERTÁ iert vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsa a trece cu vederea vina gresheala cuiva a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. Al ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (dupa o boala grea). Dumnezeu sal ierte spun cei evlavioshi cand vorbesc despre un mort. Doamne iartama! spune cel caruia ia scapat (sau era sai scape) o vorba nepotrivita necuviincioasa. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba sa ma iertzi! formula cu care contrazici pe cineva; nici vorba! 2. A scuti a dispensa pe cineva de o obligatzie. 3. (Pop. shi fam.) A ingadui a permite a da voie sa... ◊ Expr. (Reg.) Nui iertat = este interzis. Lat. libertare.

IERTÁ iert vb. I. Tranz. 1. (Complementul indica o persoana vinovata) A scuti de o pedeapsa a ridica pedeapsa a nu pedepsi a nu mai considera vinovat. Iartama de ce am facut! RETEGANUL P. II 30. Scorpia se ruga cu lacrami k sa o ierte. ISPIRESCU L. 6. Nu vreau sa te iert pina nui face ce tzioi zice eu. ALECSANDRI T. I 48. Ma iarta tata k noi mai zice asha. DRAGHICI R. 63. ◊ Expr. Al ierta (pe cineva) dumnezeu = a i se sfirshi cuiva suferintzele a muri (dupa o boala grea). Dumnezeu sal ierte spun cei evlavioshi cind vorbesc despre un mort. Deo fi murit Sal ierte dumnezeu. COSHBUC P. I 230. Barbatumieu dumnezeu sal ierte nu sa putut plinge k lam inshelat. CREANGA P. 4. Doamne iartama spune cel caruia ia scapat (sau era sai scape) o vorba necuviincioasa. Aicei? Unde doamne iartama sa fie? ALECSANDRI T. I 381. ♦ (Construit cu dativul; complementul direct indica vina savirshita) A trece cu vederea. Nutzi mai iert nimic. SAHIA N. 78. K team zarit e a mea vina SHi vecinic no sa mio mai iert. EMINESCU O. I 118. ♦ A scuza. Dei avea vreme sa te duci... binedebine iara de nu sa te ierte. CREANGA P. 169. Ma iertatzi domnul meu k sint cam bolnava shi nu pot [cinta]. ALECSANDRI T. 876. Dar aud cheminduma. Ma iertatzi ma rog. NEGRUZZI S. I 40. ◊ Loc. adj. De neiertat = care nu poate fi scuzat; condamnabil. O gresheala de neiertat. ◊ Expr. Ba sa ma iertzi formula cu care contrazici pe cineva; nici vorba. 2. (Subiectul este o persoana sau o situatzie o stare o imprejurare; urmat de determinari exprimate printro propozitzie cu verbul la conjunctiv) A ingadui a permite a lasa a da voie. De ma ierta vremea sa pot veni shi eu mai pe urma bine. CREANGA P. 169. Sa iertatzi boieri k nunta so pornim shi noi alaturi! EMINESCU O. I 87. Iartama sa adaog vreo douatrei cuvinte! ODOBESCU S. III 32. (Determinarea exprimata in propozitzia anterioara nu se mai repeta) Ar vrea sa fuga dar inima no iarta. ALECSANDRI P. A. 180. ◊ (Regional construit cu dativul) Iartami sa caut un jugastru shi sami fac din inima lui un dop. SBIERA P. 36. ◊ Impers. (Construit cu dativul uneori determinarea este o propozitzie cu verbul la infinitiv) Nutzi e iertat sa vorbeshti. EMINESCU N. 82. Doresc tare mult sami fie iertat a ma asheza in Moldova pe vara incai; caci iernele trebuie sa le petrec intro clima mai calda. GHICA A. 608. ◊ (Regional) Nui iertat = nui permis e interzis e oprit. 3. (Complementul indica o persoana) A scuti a dispensa de o obligatzie. El tot nu ma iarta de dobinzi. Ii muncesc vara i cint toamna; nu ma mai pot plati. SADOVEANU M. C. 188. Sa iertzi feciorul meu de la oaste. RETEGANUL P. III 8. ◊ (Glumetz) Ma uit inapoi cu coada ochiului shi nu mai vad pe coategoale. Mai mergem ce mai mergem ma uit iar... ma iertase. CARAGIALE O. I 46. ◊ (Complementul indica obligatzia) Din zestre cai mai ierta Din cerut i mai lasa. TEODORESCU P. P. 88.

A IERTÁ iért tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatzie primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul la iertat. ◊ Al ierta Dumnezeu a inceta din viatza (dupa o boala grea shi indelungata). Dumnezeu sal ierte! formula folosita de credincioshi vorbind despre mort. Doamne iartama! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertatzi! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertatzima (va rog)! va rog sa nu va suparatzi. 3) (gresheli fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratzie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii obligatzii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertatzima vin shi eu cu o explicatzie. /<lat. libertare

A SE IERTÁ ma iert intranz. pop. 1) Ashi lua ramas bun (unul cu altul). 2) A se despartzi pentru totdeauna de cineva care a murit sau care e pe moarte. /<lat. libertare

iertà v 1. a da libertate a gratzia (pe un condamnat); 2. a trece cu vederea (un pacat o greshala): Dumnezeu sal ierte! 3. a scuza: ma iarta; 4. a permite: de m’ar ierta vremea sa pot veni CR.; 5. fig. a lasa a ingadui: ar vrea sa fuga dar inima n’o iarta AL. [Lat. LIBERTARE (din LIBERTOS liberat)].

ĭárta V. ĭert.

ĭert a á v. tr. (lat. libertare a libera d. libertus libert. Ĭert ĭertzĭ ĭarta). Liberez din robie. Gratziez. Achit absolv. Scuz: a ĭerta o greshala. Permit las: timpu nu ma ĭarta sa vin. Dumnezeŭ sal ĭerte formula de adiĭo mortzilor la inmormintare orĭ de amintire respectuoasa cind vorbeshtĭ de eĭ.

iertá (a ~) vb. ind. prez. 3 iárta

iertá vb. (sil. ier) ind. prez. 1 sg. iert 3 sg. shi pl. iárta

ierta

iert iarta 3 iertat prt. iertare inf. s.

IERTÁ vb. 1. v. absolvi. 2. (BIS.) a dezlega. (Preotul il ~ de pacate.) 3. (reg.) a ingadui (inv.) a lasa a shterge a trece. (A ~ pacatele faradelegile cuiva.) 4. v. scuza.

IERTÁ vb. v. elibera libera salva scapa scoate.

IERTA vb. 1. a absolvi a crutza a scuti (inv.) a milui a pardona a slobozi. (A ~ de o pedeapsa de o obligatzie.) 2. (BIS.) a dezlega. (Preotul il ~ de pacate.) 3. (reg.) a ingadui (inv.) a lasa a shterge a trece. (A ~ pacatele faradelegile cuiva.) 4. a scuza. (Va rog sa ma ~ pentru o clipa.)

ierta vb. v. ELIBERA. LIBERA. SALVA. SCAPA. SCOATE.

A ierta ≠ a osandi a pedepsi

IERTÁTZI interj. pardon! scuzatzi!

iertá (iertát át) vb. 1. (Inv.) A crutza. 2. A absolvi a scuti de pedeapsa. 3. A scuza. 4. A permite a ingadui a accepta. 5. (Refl.) A se impaca a face pace. 6. (Refl. inv.) Ashi lua ramasbun creshtineshte. 7. (Inv.) A abandona a lasa a renuntza. Mr. megl. l’ert l’irtare. Lat. lῑbertāre „a crutza” (Pushcariu 769; CandreaDens. 811; REW 5014; DAR; Densusianu GS II 18; Rosetti I 167) pastrat numai in rom. Der. iertaciune s. f. (iertare; compozitzie poetica ce se recita atunci cind tinara casatorita se desparte de parintzi; despartzire ramasbun mai ales cind este vorba de un muribund); iertator adj. (indulgent care iarta ushor); neiertat adj. (care nu poate fi iertat; care nu este iertat); neiertator adj. (care nu iarta).

DAT VENIAM CORVIS VEXAT CENSURA COLUMBAS (lat.) judecata i iarta pe corbi shi i napastuieshte pe porumbei Iuvenal „Satirae” II 63. Judecatorii se inclina in fatza celor tari.

PERPETUO VINCINT QUI UTITUR CLEMENTIA (lat.) cine iarta invinge intotdeauna Balbus „Sententiae” 147.