IERTÁ iert vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsa a trece cu vederea vina gresheala cuiva a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. Al ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (dupa o boala grea). Dumnezeu sal ierte spun cei evlavioshi cand vorbesc despre un mort. Doamne iartama! spune cel caruia ia scapat (sau era sai scape) o vorba nepotrivita necuviincioasa. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba sa ma iertzi! formula cu care contrazici pe cineva; nici vorba! 2. A scuti a dispensa pe cineva de o obligatzie. 3. (Pop. shi fam.) A ingadui a permite a da voie sa... ◊ Expr. (Reg.) Nui iertat = este interzis. Lat. libertare.