scuza [At: (inceputul sec. XVIII) MAG. IST. I 197/7 / V: (inv) e~ (S shi: escusa) exc~ (S shi: excusa) / Pzi: scuz shi (inv) ~zez / E: fr excuser it scusare] 1 vt (C. i. situatzii actziuni manifestari stari sufleteshti etc. proprii sau ale altora) A prezenta k fiind mai putzin reprobabil prin aratarea motivelor sau prin explicatzii argumente etc. 2 vt (Pex) A motiva. 3 vr Ashi cauta motive (intemeiate) explicatzii argumente etc. convingatoare in ceea ce priveshte o actziune o manifestare etc. (reprobabila) pentru diminuarea (sau anularea) unei vini sau pentru neindeplinirea (sau indeplinirea in mod nesatisfacator) a unei actziuni a unei insarcinari Si: a se dezvinovatzi a se disculpa a se justifica. 45 vr Ashi exprima regretul (in fatza cuiva) (sau ashi cere iertare de la cineva) pentru o gresheala pentru o jignire (neintentzionata) un deranj sau o manifestare (involuntara) care nu a fost la locul ei pentru o impolitetze o stangacie etc. 6 vt (C. i. oameni) A fi de acord cu scuzele (4) exprimate de cineva. 7 vt (Pex) A ierta. 8 vt(a) (La imperativ; adesea cu determinarile enclitice „ma” „ne”) Formula de politetze prin care cineva ishi cere iertare pentru o gresheala o stangacie etc. Si: (mii de) scuze! scuzele mele! pardon! iertatzi(ma)!. 9 Formula de politetze prin care cineva cere permisiunea ingaduintza etc. cuiva Si: iertatzi(ma! pardon! permitetzi(mi)! ingaduitzi(mi)!.

SCUZÁ scuz vb. I. 1. Refl. Ashi cere iertare pentru o gresheala faptuita pentru un deranj sau o jignire adusa cuiva; ashi exprima parerea de rau. Se scuza cal gaseam in papuci. SADOVEANU E. 127. Sotzia prefectului il refuza scuzinduse amabil. REBREANU R. I 220. Sa scuzat daca nea facut cumva vreo necuviintza. CARAGIALE O. II 360. 2. Tranz. A accepta a primi scuzele cuiva; a ierta. A scuza un copil. ♦ (La imper.) Formula de politetze prin care cineva ishi cere iertare pentru un deranj sau o stingacie. V. pardon. Prefectul zise: Am o chestie de slujba cu tine colonele... Ne scuzatzi... conitza. DUMITRIU N. 116. Prez. ind. shi: (nerecomandabil) scuzez (IBRAILEANU SP. CR. 37 MACEDONSKI O. IV 33).

SCUZÁ vb. I. 1. refl. A aduce ashi cere scuze; a se dezvinovatzi. 2. tr. A accepta scuzele cuiva; a ierta. [P.i. scuz. / < it. scusare cf. fr. excuser < lat. excusare].

SCUZÁ vb. I. refl. a aduce ashi cere scuze; a se dezvinovatzi. II. tr. a accepta scuzele cuiva; a ierta. (< it. scusare fr. excuser)

A SCUZÁ scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa; a ierta. 2) A elibera de acuzatzie primind scuzele aduse; a ierta. 3) (gresheli fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitarii; a ierta. /<fr. excuser it. scusare

A SE SCUZÁ ma scuz intranz. Ashi cere scuze (pentru o gresheala pentru un deranj etc.); a cere iertare; ashi exprima regretul. ◊ Scuzatzi (va rog)! formula de politetze prin care cineva ishi cere iertare pentru o gresheala pentru un deranj etc. /<fr. excuser it. scusare

scuzà v. 1. a admite scuze a ierta: a scuza o greshala; 2. a servi de scuza.

*scuz a á v. tr. (it scusare fr. excuser d. lat. excusare d. ex din shi causa cauza proces. V. a shi recuz iscusat). Dezvinovatzesc (in greshelĭ micĭ) aduc motive de scuza: a scuza un prieten absent. Admit scuza ĭert: a nu scuza absentza cuĭva. Servesc k scuza: nimica nu te poate scuza. V. refl. Aduc motive de scuza rog sa nu se supere: invitatu s’a scuzat k nu poate venĭ. V. motivez.

scuzá (a ~) vb. ind. prez. 3 scúza

scuzá vb. ind. prez. 1 sg. scuz 3 sg. shi pl. scúza

scuz.

SCUZÁ vb. 1. v. dezvinovatzi. 2. a ierta. (Va rog sa ma ~ pentru o clipa.) 3. a justifica a motiva. (Scopul ~ mijloacele.)

SCUZA vb. 1. a (se) apara a (se) dezvinovatzi a (se) disculpa a (se) justifica (rar) a (se) dezvinui (inv. shi reg.) a (se) cura (inv.) a (se) indreptatzi a (se) mintui. (Nu te mai ~ atita!) 2. a ierta. (Va rog sa ma ~ pentru o clipa.) 3. a justifica a motiva. (Scopul ~ mijloacele.)

SCUZÁTZI interj. iertatzi! pardon!