CEL CEA cei cele adj. pron. dem. (antepus) art. adj. pron. dem. I. Adj. pron. dem. (antepus) (Pop.) (Arata k fiintza sau lucrul desemnate de substantivul care il determina se afla mai departe in spatziu sau in timp de vorbitor) Ia in bratze cea caldare. ◊ Expr. Cea (sau ceea) lume = lumea cealalta; celalalt taram. II. Art. adj. 1. (Preceda un adjectiv care determina un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoana nearticulat) Fruntea ta cea lata. SHtefan cel Mare. 2. (Preceda un numeral ordinal sau cardinal) Cele trei fete. Cel deal treilea copac. 3. (Urmat de „mai” formeaza superlativul relativ) Cel mai bun. ♦ (In loc. adv.) Cel mult = a) maximum; b) in cazul cel mai favorabil in cazul extrem. Cel putzin = a) minimum; b) macar barem. 4. (Substantiveaza adjectivul care il preceda) Cel bogat. III. Pron. dem. 1. (Indica pe cineva sau ceva relativ departat in spatziu sau timp de vorbitor) Cel de dincolo. ◊ (Loc. subst.) Cel de sus = Dumnezeu. (Pop.) Cel de pe comoara (sau cu coarne) = dracul. (Intra in formarea unui pronume relativ compus) 2. Cel ce = care. [Gen.dat. sg. celui celei gen.dat. pl. celor] Din acel acea (cu afereza lui a prin fonetica sintactica).

cel² cea [At: LET. II 202/12 / Pl: cei cele GD: celui celei celor / E: acel acea (cu afereza lui a prin fonetica sintactica)] 12 ad (Antepus) Arata k fiintza sau lucrul desemnate de substantivul care il determina se afla mai departe in spatziu sau timp de vorbitor. 3 ad (Is) Cea lume Lumea cealalta. 4 ard (Preceda un numeral ordinal sau cardinal) Precizeaza k substantivul determinat este cunoscut dintro informatzie anterioara. 5 ard (Ila) Cel de pe (sau din dal dupa) urma Ultimul. 6 ard (Ils) Cea (mai) de pe (sau din dal dupa) urma dorintza Dorintza din urma (inainte de moarte). 7 ard (Ial) Urma urmelor. 8 ard (Iav) In cele (sau cea) (mai) de pe (ori din dal dupa) urma La urma urmelor. 9 ard (Ial) In sfarshit. 1011 ard (Ila) Cel de apoi Ultimul (cu care se sfarsheshte lumea). 12 ard (Ila) Cea (mai) de apoi Cea din urma Si: ultima. 13 ard (Preceda un adjectiv; inv) Arata k insushirea exprimata de adjectiv este in centrul atentziei vorbitorului. 14 ard (Urmat de mai) Formeaza superlativul relativ. 15 ard (Ilav) Cel mult Maximum. 16 ard (Ial) In cazul cel mai favorabil. 17 ard (Ilav) Cel putzin Minimum. 18 ard (Ial) Macar. 19 ard (Substantiveaza adjectivul care il preceda) Persoana care este... 20 ard (Bot; ic) Celecincidegete Buruiana de leac cu cinci ramuri k degetele ce creshte in paduri shi pe campii. 2124 pd Indica pe cineva sau ceva relativ departat in timp (in spatziu sau) de vorbitor. 25 pd Determinat de un adjectiv inlocuieshte substantivul exprimat anterior spre a evita repetarea lui. 26 pd (Se repeta dupa o pauza spre a explica substantivul precedent) SHi acesta este... 27 pd (Is; inlocuieshte un substantiv nenumit de la sine intzeles) Cel bun Omul bun. 28 pd (Is) Cele trebuincioase Lucrurile trebuincioase. 29 pd (Is) Cele sfinte Sfanta cuminecatura. 30 pd (Pop; is) Cel paduretz Sifilis. 31 pd (Pop; is) Cel pierit Sifilis. 32 pd (Pop; is) Cel adanc (sau fara fund) Abis. 33 pd (Pop; ias) Haos. 34 pd (Pop; is) Cel alb Inger care pazeshte o comoara Cf shtima banilor. 35 pd (Med pop; is) Ceirai Boala de care (omul sau) vita se umfla k un burduf. 36 pd (Med pop; ils) Cel rau Raul cel mare Cf ceas rau. 37 pd (Ils) Cel de sus Dumnezeu. 38 pd (Pop; eufemistic; ils) Cel de pe comoara (sau cu coarne din bolovani cu chitia cu caciula roshie din putz din balta de pe scorbura) Drac. 3940 pr (Is) Cel ce (Acela) care. 41 pr (Ias) Impreuna cu verbul a fi scoate in relief subiectul unei actziuni. 42 pr (Inv; ia) Cine. 4344 pr (Is) Cel care Cel ce (3637).

CEL CEA cei cele adj. dem. (antepus) art. adj. pron. dem. I. Adj. dem. (antepus) (Pop.) (Arata k fiintza sau lucrul desemnate de substantivul care il determina se afla mai departe in spatziu sau in timp de vorbitor). Ia in bratze cea caldare. ◊ Expr. Cea (sau ceea) lume = lumea cealalta; celalalt taram. II. Art. adj. 1. (Preceda un adjectiv care determina un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoana nearticulat) Fruntea ta cea lata. SHtefan cel Mare. 2. (Preceda un numeral ordinal sau cardinal) Cele trei fete. Cel deal treilea copac. 3. (Urmat de „mai” formeaza superlativul relativ) Cel mai bun. ♦ (In loc. adv.) Cel mult = a) maximum; b) in cazul cel mai favorabil in cazul extrem. Cel putzin = a) minimum; b) macar barem. 4. (Substantiveaza adjectivul care il preceda) Cel bogat. III. Pron. dem. 1. (Indica pe cineva sau ceva relativ departat in spatziu sau timp de vorbitor). Cel de dincolo. ◊ (Loc. subst.) Cel de sus = Dumnezeu. (Pop.) Cel de pe comoara (sau cu coarne) = dracul. (Intra in formarea unui pronume relativ compus). 2. Cel ce = care. [Gen.dat. sg. Celui celei gen.dat. pl. celor] Din acel acea (cu afereza lui a prin fonetica sintactica).

CEL² CEA cei cele adj. dem. (Arata k fiintza sau lucrul desemnate de substantivul care il determina se afla (mai) departe in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor; shi in forma cela ceea; popular shi familiar in opozitzie cu cest) 1. (Preceda substantivul; de obicei insa urmeaza dupa substantiv avind forma cela ceea) Acel acela. Vezi tu muntele cela de colo? Sa nu te duca pacatele sa vinezi peacolo k este nevoie de cap. ISPIRESCU L. 41. Ia mai sfirsheshte o data cu lupul cela; altaceva nai de vorbit? CREANGA P. 123. Vorba ceea: La placinte inainte SHi la razboi inapoi. CREANGA P. 189. Ah! undei vremea ceea cind eu ceream un vad Sa ies la lumea Zarga. EMINESCU O. I 92. La cea casa mare Cu fereshti in soare Multe butzi de toate Se lovesc in coate. ALECSANDRI B. P. 121. ◊ (Urmind dupa substantiv in forma de f. pl. cele) SHi merge shi merge pina cind pe inserate ajunge la curtzile cele. CREANGA P. 301. ♦ (Cu valoare emfatica numai inaintea substantivului) Dacar fi un foc in soba Miar parea k sintem doi Ash mai sta cu el de vorba Mai uitind cele nevoi. VLAHUTZA P. 9. Chirica cum i treaba baietzilor se acatzara pe cele garduri. CREANGA P. 163. Vino mosh Trohine de gioaca cu noi; hai doar tzii mai scutura din cele batrinetze. ALECSANDRI T. 380. Ia deci in bratze cei plosca burduhoasa shitzi racoreshte gitlejul. NEGRUZZI S. I 245. Iar la cea maicutza Sa nu spui dragutza K la nunta mea A cazut o stea. ALECSANDRI P. P. 3. 2. (Mold. Transilv. mai ales in forma cela ceea sta totdeauna inaintea substantivului fiind mai accentuat decit acesta) Celalalt. TZine de cela capat de tzigla shi eu oi tzine de cestalalt. SBIERA P. 34. Da bine moshnege cind ai venit in cela rind parca erai in toata mintea. CREANGA P. 83. Priveam Prutul cum curge shi fericeam pe cazacul cu barca lunga de la pichetul din ceea parte. NEGRUZZI S. I 61. SHi spre Dunarea pleca Apan doua despica SHi salta din val in val Pin’ sosea la cela mal. ALECSANDRI P. P. 132. ◊ Expr. Ceea (sau rar cea) lume = (in credintzele religioase) lumea cealalta de apoi; (in basme) celalalt tarim. Ajunse fiul oii pe cea lume. RETEGANUL P. I 65. Sa chinuit asha pina despre ziua dar in zadar caci imparatul parca era dus pe ceea lume. CREANGA P. 98. Muri dupa ce minca trei oi fripte shi bau o balerca de pelin zicind k nu trebuie sa se duca pe ceea lume flamind shi insetat. NEGRUZZI S. I 247. Forme gramaticale: gen.dat. sg. m. celui f. celei. gen.dat. pl. celor; (cind are forma cela ceea) gen.dat. sg. m. celuia f. celeia gen.dat. pl. celora.

CEL³ CEA cei cele art. adj. 1. (Preceda un adjectiv care urmeaza dupa un substantiv articulat) Robia shi proprietatea cea mare trebuira a produce... relele lor. BALCESCU O. II 11. Voi parasi locashul undeam nadejduit Pe aripile mortzii celei mintuitoare. ALEXANDRESCU M. 7. Ochii tai cei negrishori Umplemi trupul de fiori Fruntea ta cea albineatza Umplemi sinul de dulceatza. JARNÍKBIRSEANU D. 31. ◊ (Intrebuintzat numai din necesitatzile ritmului) Iar steaua cea polarai arata a lui cale. EMINESCU O. I 92. La pamint dormea tzinindushi capatii mina cea dreapta. EMINESCU O. I 142. ◊ (Intra in formarea numelor unor personalitatzi din istorie mai ales atunci cind atributul e un epitet stabil) SHtefan cel Mare. Ionvoda cel Cumplit. Mircea cel Batrin. ◊ (Cind substantivul este determinat de mai multe adjective art. «cel» se pune o singura data) Doar zefirul Musafirul Cel shagalnic shi pribeag A trecut pe linga prag. IOSIF V. 137. 2. (Sta inaintea unui numeral ordinal de care se leaga in mod obishnuit prin prep. «de») Copacul cel deal treilea. ▭ Dar deodatun punct se mishca... cel intii shi singur. Iatal Cum din haos face muma iara el devine tatal. EMINESCU O. I 132. Cita poama e tomnie Nice una nui dulcie K maicutza cea dintiie. JARNÍKBIRSEANU D. 209. 3. (La pl. determina numerale cardinale care exprima un numar cunoscut de obiecte sau fiintze sau un grup de obiecte sau fiintze cu insushiri comune) Am primit cei doua sute de lei. ▭ Sashi aleaga de sotzie pe una din cele trei fete. ISPIRESCU L. 5. Ia spus ce se petrecuse... in cele doua noptzi din urma. CREANGA P. 99. 4. (Impreuna cu comparativul serveshte la formarea superlativului relativ) TZara in care imparatzea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamintului. CREANGA P. 183. Ajunse... una din cele mai frumoase provincii ale intinsei imparatzii romane. BALCESCU O. II 11. ◊ (Cind mai multe superlative relative se refera la acelashi substantiv art. «cel» se pune de obicei o singura data) Cel mai bun mai afectuos shi mai devotat prieten. ◊ (De obicei cu elipsa lui «mai» in unele constructzii fixe) Loc. adv. Cel mult = in cazul cel mai favorabil; in cazul extrem. Voi juca cel mult o partida de shah. Cel putzin = admitzind numarul sau masura cea mai mica; pe putzin (socotit) macar barem incalte. Socotira cu mintea lor k tilharii trebuie sa fie cel putzin doi. ISPIRESCU L. 373. Caii de la roate erau cel putzin de trei stinjeni departatzi de naintashii carei mina un frumos baiat k de 16 ani. NEGRUZZI S. 1 37. (Locutziune cu valoare de numeral ordinal) Cel din urma sau cel (mai) de pe urma = ultimul. Incatzi mai dau o data carul dar asta tzia fi cea din urma. CREANGA P. 45. Am auzit cele de pe urma cuvinte ale lor. ALECSANDRI T. II 24. (Loc. adv.) In cele din urma sau in cele (mai) de pe urma= la urma urmelor in sfirshit. In cele mai de pe urma dete shi peste calul tatalui sau din tineretze rapciugos bubos shi zacind pe coaste. ISPIRESCU. L. 15. ♦ (Expr.) Cea mai de pe urma = ultima dorintza (inainte de moarte). Sa implineasca cea mai de pe urma a moshului. CREANGA. P. 184. Forme gramaticale: gen.dat. sg. m. celui f. celei shi (Mold.) cei (EMINESCU O. I 188 ALECSANDRI P. II 20) gen.dat. pl. celor.

CEL² CEA cei cele adj. dem. art. adj. I. Adj. dem. (Arata k fiintza sau lucrul desemnate de substantivul care il determina se afla mai departe in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor). 1. (Cand urmeaza dupa substantiv are forma cela ceea) Acela aceea. Vorba ceea: La placinte inainte SHi la razboi inapoi (CREANGA). ♦ (Cu valoare emfatica inaintea substantivului) Ia deci in bratze cea plosca burduhoasa (NEGRUZZI). 2. (Reg. inaintea substantivului de obicei in forma cela ceea) Celalalt. SHi salta din val in val Pan’ sosea la cela mal (ALECSANDRI). ◊ Expr. Cea (sau ceea) lume = lumea cealalta; celalalt taram. II. Art. adj. 1. (Preceda un adjectiv care urmeaza dupa un substantiv articulat) Fruntea ta cea albineatza Umplemi sanul de dulceatza (JARNÍKBIRSEANU). ◊ (In formarea numelor unor domnitori) SHtefan cel Mare. 2. (Preceda un numeral ordinal) Cel deal treilea copac. 3. (La pl. determina numerale cardinale) Sashi aleaga de sotzie pe una din cele trei fete (ISPIRESCU). 4. (Urmat de „mai” formeaza superlativul relativ) Cel mai bun. ♦ (In expr.) Cel mult = in cazul cel mai favorabil; in cazul extrem. Cel putzin = macar barem. Cel din (sau de pe) urma = ultimul. In cele din (sau de pe) urma = in sfarshit. [Gen.dat. sg. celui celei gen.dat. pl. celor Var. (I) céla céea (gen.dat. sg. celuia celeia gen.dat. pl. celora) adj. dem.] Din acel acea (cu afereza lui a prin fonetica sintactica).

CEL¹ cea (cei céle) pron. dem. pop. v. ACEL. ◊ Cel ce persoana sau obiectul care. Toate cele (sau celea) tot ce e necesar. Cel de sus Dumnezeu. Cel cu coarne dracul. /Din acel aceea

CEL² cea (cei céle) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) Baiatul cel frumos. SHtefan cel Mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveshte la formarea superlativului relativ) Cel mai istetz. ◊ Cel putzin minimum; macar; barem. Cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. Cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarshit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut rostita la despartzire. /Din acel aceea

cel art. shi pr. 1. acel (mai ales in poezie): cele dealuri ’nalte AL.; 2. art. prepozitiv mai ales la adjective luate k substantive shi la numerale: cel intzelept = intzeleptul (dar emfatic shi: omul cel intzelept): cei cinci luptatori [V. acel].

cel cea pron. shi art. pl. ceĭ cele; céla ceĭa pl. ceĭa celea (d. acel). Est. Arata persoana saŭ lucru departat in opoz. cu acesta: omu cel(cela sau acela) care trece cel (saŭ acel) om care trece omu cela (omu acela e numaĭ in limba scrisa) omu cel bun (saŭ omu bun) cel intzelept (saŭ intzeleptu) SHtefan cel Mare (saŭ SHtefan Marele k Mihaĭ Viteazu ild. Mihaĭ cel Viteaz). In unire cu ce se zice ceĭa ce (fals scris cea ce): porcu aduna cocenĭ ceĭa ce arata k vine ĭarna. V. al.

ceála² ceáia pd vz (a)cela

CÉLA¹ CÉEA adj. dem. v. cel².

CÉLA² CÉEA ceia celea pron. dem. (Indica o fiintza sau un lucru (mai) departat in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor; uneori shi in forma de m. sg. cel shi de f. pl. cele; popular shi familiar in opozitzie cu cest) 1. Acela. Golanul naibii carendopa la merindea celuia dete din umeri shi zise... RETEGANUL P. I 22. Tu ai dreptate; cela aiureaza. ISPIRESCU L. 178. ◊ (Urmat de «ce» sau «care» formeaza pronume relative compuse) Cel (sau cela la pl. cei) ce sau cel (la pl. cei) care = acela (sau aceia) care. Fratzilor a cuvintat el umpletzi iar cupele shi betzi shi pentru cei care ar lupta shi deacum inainte impotriva asupritorilor shi viclenilor. SADOVEANU N. P. 268. Cel ce in asta lume a dus numai durerea Nimic nare dincolo caci mortzi int cei muritzi. EMINESCU O. I 59. Cei ce rabda jugul shia trai mai vor. Merita sal poarte spre rushinea lor. BOLINTINEANU P. I 4. Nu e nebun cel ce maninca shapte pite ci cela ce i le da. Ceea (sau cele celea) ce = lucrul (sau lucrurile) care. Ei fata ma nu tziam spus eu k nu se maninca tot ceea ce zboara? ISPIRESCU L. 14. Intorcinduse roabele spuse doamnei lor cele ce vazura. ISPIRESCU L. 24. SHia pus minile in cap de ceea cea gasit acasa. CREANGA P. 290. Este shi pacat a pune pe lume sa citeasca ceea ce na fost. GHICA S. 89. ◊ (Mold. Transilv.; in forma de femiin shi cu sens neutru in expr.) Toate cele (sau celea) = totul toate. Se vede k Ileana Cosinzeana era nazdravana shi shtia toate celea. RETEGANUL P. III 21. Cind mash potrivi eu babei la toate cele apoi ash lua cimpii. CREANGA P. 77. SHi era una la parintzi. SHi mindran toate cele. EMINESCU O. 1 167. Sa ne inchipuim lumea redusa la dimensiunile unui glonte shi toate celea din ea reduse in analogie. EMINESCU N. 31. Multe cele (sau celea) = multe shi de toate. Multe celeai petrecut SHi toate leai ispravit. SEVASTOS N. 146. Alte cele (sau celea) = altceva; alte lucruri. Domnul... nea chemat ieri la lucru iar eu avind alte cele pe acasa miam trimes nevasta. RETEGANUL P. II 49. Sarutari erau raspunsuri Lantrebari indeosebi. SHi de alte celen lume Naveai vreme sa intrebi EMINESCU O. I 112. Ba ceea... ba ceea... = ba una... ba alta... Babatia lui de la o vreme incoace nu shtiu ce avea k incepuse a scirtzii: ba co doare ceea ba co doare ceea bai e facut de najit ba cai e facut pe ursita... CREANGA P. 111. 2. (in forma cel cea determina un participiu un adjectiv sau o locutziune adjectivala dindui valoare de substantiv) Tirziu de tot sa ridicat SHi ochiii se facura grei K celui imbatat SHi spre fintina sa plecat. Privind in fundul ei. COSHBUC P. I 231. Ipate k cel cu grija in spate se framinta shi obosit fiind se lasa oleaca jos pe iarba shi adormi dus. CREANGA P. 158. In tzara orbilor cel cun ochi e imparat. NEGRUZZI S. I 248. Samanatam mac in prag Sa vie cine mii drag SHa ieshit macul marunt Luatuma cel urit. JARNÍKBIRSEANU D. 169. ◊ (In forma cela cu valoare emfatica) Ea seamana celora indragitzi de singuri eishi. EMINESCU O. I 79. ◊ (Inlocuieshte substantivul exprimat mai inainte spre a evita repetarea lui) Nu se shtia care din toate acele vorbe este cea adevarata. CREANGA P. 233. Mindra nalta shi subtzire E facuta spre iubire; Mindra mica rotunjoara Cu iubirea te omoara... Placemi shi cea naltishoara. Placemi shi cea rotunjoara. JARNÍKBIRSEANU D. 76. ◊ (Precedat de un «de» sau «din» partitiv) Nemaifiind suparat de nimene trage Ioan un somn de cele popeshti. CREANGA P. 313. SHi turna dasupran cosh Griu maruntzel de cel rosh. TEODORESCU P. P. 147. ◊ Expr. (Popular) Cel de sub = dumnezeu. Copiii shi nevasta sai las in shtirea celui de sus. CREANGA P. 46. Cel de pe comoara sau cel cu coarne = dracul. Al dracului baiet! Parca eshti ceI de pe comoara mai de shtii toate cele. CREANGA P. 150. ◊ (In forma de feminin shi cu sens neutru) Ipolit nu masculta dedat fiind cu totul a ceti cele scrise in tablitzi. NEGRUZZI S. I 46. Forme gramaticale: gen.dat. sg. celuia f. celeia gen.dat pl. celora; (cind are forma cel cea) gen.dat. sg. m. celui f. celei gen.dat. pl. celor.

CÉLA¹ CÉEA adj. dem. v. cel².

1) cea pron. f. d. cel.

1) ceĭ V. cel.

cel¹ (pop.) adj. pr. antepus m. (cel om) g.d. art. célui pl. cei; f. cea g.d. art. célei pl. céle; g.d. pl. m. shi f. célor

cel² art. m. (omul cel bun) g.d. art. célui (omului celui bun dar: lui Ioan Voda cel Cumplit) pl. cei (totzi cei trei copii); f. cea g.d. célei pl. céle; g.d. pl. m. shi f. célor

cel³ pr. m. (cel de colo) g.d. art. célui pl. cei; f. cea g.d. célei pl. céle; g.d. pl. m. shi f. célor

cel adj. m. (antepus) art. m. g.d. célui pl. cei; f. sg. ceá g.d. célei pl. céle; g.d. m. shi f. célor

cel cea; cei cele; cela m. ceea f.; celuia m. gen. celeia f. gen.; ceia m. pl. celea f. pl.; celora m. shi f. gen. pl.

cel pr. + pr. (cel preocupa?)

cea¹ adj. pr. v. cel¹

cea² art. v. cel²

cea⁴ pr. v. cel³

*cei¹ adj. v. cel¹

*cei² v. cel²

*cei³ pr. v. cel³

CEL adj. pron. 1. adj. acel. 2. adj. pron. (pop.) al. (~ mai mare.)

CEL adj. pron. 1. adj. acel. (~ om.) 2. adj. pron. (pop.) al. (~ mai mare.)

cel art. adj. pron. dem. 1. Acela (indica persoane shi obiecte departate). 2. Acela (indica dintre doua obiecte pe cel mai indepartat). 3. Serveshte pentru a pune in evidentza in cazul obiectelor cunoscute: doar tzii mai scutura din cele batrinetze (Alecsandri); ceatzi mai auzit prin cele lume? (Pop Reteganul). 4. Inainte de un adj.calificativ evita repetitzia antecedentului; care din toate acele vorbe este cea adevarata (Creanga). 5. Acela (in corelatzie cu ce). 6. (Art. def.) Stabileshte o corelatzie intre s. shi atributul sau (la inceput pentru a distinge s. astfel determinat de alte obiecte identice sau asemanatoare): parintele vostru cela din ceriu (Vaarlam); totzi boierii cei mari shi cei mici (Ispirescu) (astazi aceasta nuantza sa pierdut). 7. (Art. def.) Stabileshte o corelatzie intre un s. shi un num. ordinal: un punct se mishca cel intii shi singur (Eminescu). 8. (Art. def.) Formeaza superlativul relativ prin adaugarea sa la comparativ. 9. Impreuna cu adj. formeaza constructzii cu valoare de s.: cel de jos cu cel calare anevoie se invoiesc (I. Golescu). Cele sfinte. Cel de sus. Cel pierit (sifilis). Forma atona redusa de la acel. Decl. k acel. Compara celalalt adj. shi pron. dem. (al doilea; pl. ceilaltzi) forma care prezinta numeroase var. datorita posibilitatzii de a se uni cele doua forme cel shi cela cu alte doua forme alt shi alalt aceasta din urma cu var. alalt alant shi alant. Forme de baza: celalalt (f. cealalta) gen. celuilalt (f. celeilalte) pl. ceilaltzi (f. celelalte); gen. celorlaltzi (f. celorlalte). Le corespund mr. alantu anantu megl. lalt (la)lant. Pushcariu 54 se gindeshte la o der. directa din lat. *illum illum alter; este insa probabil k aceasta compunere sa fie rom.