CEL CEA cei cele adj. dem. (antepus) art. adj. pron. dem. I. Adj. dem. (antepus) (Pop.) (Arata k fiintza sau lucrul desemnate de substantivul care il determina se afla mai departe in spatziu sau in timp de vorbitor). Ia in bratze cea caldare. ◊ Expr. Cea (sau ceea) lume = lumea cealalta; celalalt taram. II. Art. adj. 1. (Preceda un adjectiv care determina un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoana nearticulat) Fruntea ta cea lata. SHtefan cel Mare. 2. (Preceda un numeral ordinal sau cardinal) Cele trei fete. Cel deal treilea copac. 3. (Urmat de „mai” formeaza superlativul relativ) Cel mai bun. ♦ (In loc. adv.) Cel mult = a) maximum; b) in cazul cel mai favorabil in cazul extrem. Cel putzin = a) minimum; b) macar barem. 4. (Substantiveaza adjectivul care il preceda) Cel bogat. III. Pron. dem. 1. (Indica pe cineva sau ceva relativ departat in spatziu sau timp de vorbitor). Cel de dincolo. ◊ (Loc. subst.) Cel de sus = Dumnezeu. (Pop.) Cel de pe comoara (sau cu coarne) = dracul. (Intra in formarea unui pronume relativ compus). 2. Cel ce = care. [Gen.dat. sg. Celui celei gen.dat. pl. celor] Din acel acea (cu afereza lui a prin fonetica sintactica).