maximum sm [At: DRĂGHICEANU, C. 101 / E: lat maximum, fr maximum] 1 Fază reprezentând extrema superioară Si: limită, maxim (1). 2 (Îlav) La ~ (sau maxim) În cel mai înalt grad. 3 Cea mai mare cantitate Si: maxim (3). 4 Cea mai mare valoare Si: maxim (4). 5 Cea mai mare intensitate Si: maxim (5). 6 av (Pe lângă numerale) Cel mult Si: maxim (6).

MÁXIMUM s. n. Cea mai mare valoare (peste care nu se poate trece sau nu este necesar să se treacă); maxim. Încleștați pe ciocanele de abataj, ca pe niște mitraliere, ei [minerii] le mînuiesc cu repeziciune, cu maximum de putere de care sînt în stare. BOGZA, V. J. 117. Cînd nenea Iorgu o lua cu «nenișorule», însemna că a ajuns la maximum de indignare. C. PETRESCU, S. 104. ◊ (Adverbial) Cel mult. Cînd vine Iloveanu? – Cred, în maximum zece-douăsprezece zile. C. PETRESCU, R. DR. 201. Domnilor, în maximum trei zile vreau să avem ordine, liniște și pace în județ! REBREANU, R. II 226.

MÁXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o mărime variabilă; maxim. ♦ Punct, limită superioară. ◊ La maximum = în cel mai înalt grad. // adv. Cel mult. [< lat., fr. maximum].

MÁXIMUM I. s. n. 1. punct, limită superioară. 2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate etc. ◊ la maximum = în cel mai înalt grad. II. adv. cel mult. (< fr., lat. maximum)

MÁXIMUM¹ n. Valoare reprezentând extrema superioară (atinsă de o cantitate variabilă); limită superioară. ~ul temperaturii. /<lat. maximum, fr. maximum

MÁXIMUM² adv. Cel mult. /<lat. maximum, fr. maximum

maximum adv. cel mai mult.

maxim², ~ă [At: MIRONESCU, S. A. 113 / Pl: ~i, ~e / E: lat maximus, fr maxime, maxima] 1 a (Îoc minim) Care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc. Si: maximal (1). 2 sf (Spc) Cea mai mare valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o calitate variabilă. 3 sf (Met) Centru de înaltă presiune atmosferică.

*máxim, -ă adj. (lat. máximus, din *mágtimus, superlativu d. magnus, mare, major, maĭ mare. V. major). Cel maĭ mare, maĭ înalt (în opoz. cu minim): forța, ĭuțeala maximă. S. f., pl. e (d. lat. máxima, fem. d. máximus, întrebuințat ca subst. în evu mediŭ subînțelegînd sententia). Precept, sentență, aforizm, cugetare, zicătoare, adevăr exprimat pe scurt saŭ regulă de purtare a cuĭva (deviză): maximele luĭ La Rochefoucauld îs codu egoizmuluĭ. S. n., pl. e. Cel maĭ înalt grad, cea maĭ mare intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: maximu ĭuțeliĭ, furiiĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Legea maximuluĭ, legea care fixează taxa maximă care se poate încasa. – Ca adv. se întrebuințează latinu maximum, [n. d. máximus], cel mult: o temperatură de máximum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de maximum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un máximum de pedeapsă. – Și maximal (germ. maximal-).

máximum¹ adv. (~ doi)

*máximum² (la ~) loc. adv.

máximum³ s. n., art. máximumul

máximum adv.

máximum s. n., art. máximumul

maximum (adv.)

la máximum loc. adv.

MÁXIMUM s. maxim. (~ul unei valori.)

MAXIMUM s. maxim. (~ul unei valori.)

Chrysanthemum maximum Ram. (syn. Leucanthemum maximum DC.), « Margaretă ». Specie care înflorește vara. Capitul (cca 7 cm diametru) în vîrful unei tije drepte, flori mari, albe, cu centrul galben. Frunze mari, cărnoase, lucioase, netede. Plantă vivace, cca 90 cm înălțime (Pl. 21, fig. 124).

Equisetum telmateia Ehrh. (syn. E. maximum Lam.). Plantă erbacee, perenă, rezistă iarna afară. Tulpini fertile albe-roșietice, cu diametrul pînă la 1 cm (apar înaintea celor sterile), simple, la vîrf poartă un spic oblong-cilindric, obtuz, format din sporangi cu numeroase vagine groase, laxe, întinse, adînc-crestate în cca 30 de dinți liniari. Cele sterile, cu diametrul de peste 1 cm, robuste, albe sau verzui, netede, drepte, verticilat-ramificate, cu cca 35 ramuri simple în 8 muchii, arcuite și pendente, tecile membranoase cu 4-5 dinți.

Heracleum lanatum Michx. (syn. H. maximum Bartram). Specie care înflorește vara. Flori albe, în umbelă mare, sepale lanceolate. Fructe ovate, în tinerețe pubescente. Frunze penate, cu 3 foliole bi- sau trilobate, cu vîrf scurt, ascuțit sau bont și marginea crestată, pe partea inferioară pubescente. Tulpină fistuloasă, cu șănțulețe, cca 2,5 m înălțime.

Sedum telephium L. (syn. S. maximum L.). Specie care înflorește vara. Flori mici, albe sau galbene-verzui, rar puțin roșietice, dispuse într-un corimb terminal. Frunze verzi, suculente, cele superioare alungit-eliptice, ovate, la bază cordate, deseori opuse sau așezate cîte 3 în verticile, glabre, dentate, plane, cele inferioare cu buza lată, sesile. Plantă perenă, erbacee, cu tulpini ramificate sau simple, pînă la 60 cm înălțime, cu rădăcini napiforme.

MAXIMUM s. n. 1. Punct, limită, fază reprezentînd extrema superioară. Maximum și minimum temperaturei fiecărui an nu se întímplă decît o lună aproape după fiecare solstițiu. DRĂGHICEANU, C. 101. Gîndirea greco-latină reprezenta maximum din ceea ce se putea realiza, pînă în vremea aceea, cu ajutorul rațiunii. OȚETEA, R. 18. Cînd nenea lorgu o lua cu „Nenișorule”, însemna că a ajuns la maximum de indignare. C. PETRESCU, S. 104. ◊ Loc. adv. La maximum = în cel mai înalt grad. Ne oprim la podurile mișcătoare, care se desfac și lasă să treacă șiraguri de șlepuri încărcate la maximum. SADOVEANU, O. IX, 286. Totul e mecanizat la maximum. Am ușurat, pe cît am putut, munca omului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 795. Dar el a preferat să restrîngă formularea la maximum. VARLAAM-SADOVEANU, 169. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate. Obținerea unui maximum de efect printr-un minimum de efort e principiul oricărei compoziții. LOVINESCU, C. II, 73. Numără restul. . . din camțtrebuie să stoarcă maximum de desfătări cu minimum de spese. C. PETRESCU, Î. II, 213. Cu tipul acesta de case avem maximum de cîștig. BART, S. M. 44. Experiența trebuie împinsă în așa fel, încît să dea maximum de rezultate. CĂLINESCU, S. 540. Încleștați pe ciocanele de abataj, ca pe niște mitraliere, ei le mînuiesc cu repeziciune, cu maximum de putere de care sînt în stare. BOGZA, V. J. 117. Legumele au maximum de însușiri bune numai atunci cînd se consumă într-un timp scurt după recoltare. CONTEMP. 1 954, nr. 387, 5/2. Scenariului cinematografic i se cere un maximum de originalitate în tratarea unei teme. ib. 1956, nr. 488, 4/6.** (Adverbial, pe lîngă numerale) Cel mult. Domnilor, în maximum trei zile vreau să avem ordine, liniște și pace în județ. REBREANU, R. II, 226. Putem depăși planul. . . cu cincizeci, maximum o sută de hantri. MIHALE, O. 20. – Din lat. maximum, fr. maximum.