MAXIMUM s. n. 1. Punct limita faza reprezentind extrema superioara. Maximum shi minimum temperaturei fiecarui an nu se intímpla decit o luna aproape dupa fiecare solstitziu. DRAGHICEANU C. 101. Gindirea grecolatina reprezenta maximum din ceea ce se putea realiza pina in vremea aceea cu ajutorul ratziunii. OTZETEA R. 18. Cind nenea lorgu o lua cu „Nenishorule” insemna k a ajuns la maximum de indignare. C. PETRESCU S. 104. ◊ Loc. adv. La maximum = in cel mai inalt grad. Ne oprim la podurile mishcatoare care se desfac shi lasa sa treaca shiraguri de shlepuri incarcate la maximum. SADOVEANU O. IX 286. Totul e mecanizat la maximum. Am ushurat pe cit am putut munca omului. SCINTEIA 1953 nr. 2 795. Dar el a preferat sa restringa formularea la maximum. VARLAAMSADOVEANU 169. 2. Cea mai mare cantitate valoare intensitate. Obtzinerea unui maximum de efect printrun minimum de efort e principiul oricarei compozitzii. LOVINESCU C. II 73. Numara restul. . . din camtztrebuie sa stoarca maximum de desfatari cu minimum de spese. C. PETRESCU I. II 213. Cu tipul acesta de case avem maximum de cishtig. BART S. M. 44. Experientza trebuie impinsa in asha fel incit sa dea maximum de rezultate. CALINESCU S. 540. Incleshtatzi pe ciocanele de abataj k pe nishte mitraliere ei le minuiesc cu repeziciune cu maximum de putere de care sint in stare. BOGZA V. J. 117. Legumele au maximum de insushiri bune numai atunci cind se consuma intrun timp scurt dupa recoltare. CONTEMP. 1 954 nr. 387 5/2. Scenariului cinematografic i se cere un maximum de originalitate in tratarea unei teme. ib. 1956 nr. 488 4/6.** (Adverbial pe linga numerale) Cel mult. Domnilor in maximum trei zile vreau sa avem ordine linishte shi pace in judetz. REBREANU R. II 226. Putem depashi planul. . . cu cincizeci maximum o suta de hantri. MIHALE O. 20. Din lat. maximum fr. maximum.