cará [At: DOSOFTEI V. S. 9/2 / V: (reg) k~ / Pzi: car / E: ml *carrare] 1 vt A duce ceva dintrun loc in altul Si: (fam) a carabani (2). 2 vt A transporta (in cantitatzi mari). 3 vt (Pop; ie) A ~ apa cu ciurul A munci in gol fara rezultat. 4 vt (Ivp; ie) Cara apa Ia ceilaltzi Se zice in gluma despre copiii mai mici sau mai slabi decat fratzii lor. 56 vti (Pfm; ie) A ~ cuiva (la) pumni (sau palme garbace etc.) A da cuiva mai multe lovituri cu pumnul (sau cu palma cu biciul etc.). 7 vt (Pop; ie) AI ~ pacatele A se lasa dus tarat fara voie. 89 vt (Pfm; ie) A ~ mereu la gura A bea (sau a manca) prea mult. 10 vt (Spc) A fura (in cantitatzi mari). 1112 vtr (Inv) A (se) plimba (cu carutza cu trasura cu mashina etc.) Si: a {se) carutza (1). 13 vr (Inv) A se duce repede (dupa ceva sau cineva) Si: (ivp) a se repezi. 14 vr A se duce dintrun loc in altul. 1516 vr (Fam) A pleca repede (shi pe furish) de undeva Si: (pfm) a se carabani (1) a o tuli a o shterge. 17 vr (D. oameni vite etc.; inv) A se mishca incet greoi Si: a se tari.

CARÁ car vb. I. 1. Tranz. (Complementul indica un obiect de obicei o povara o incarcatura) A duce dintrun loc in altul a transporta (cu ajutorul unui vehicul sau al unui animal de povara). Fara boi nu pot cara porumbul de pe cimp. BOGZA C. O. 363. Sa caram fin pentru boi. ALECSANDRI P. P. 258. ◊ Absol. Unii secerau altzii legau snopi... altzii carau altzii durau girezi. CREANGA P. 158. Am lasat o minzishoara Sashi care cu ea la moara. JARNÍKBIRSEANU D. 291. ◊ (Lucrarea se face sau se subintzelege k se face cu bratzele cu spinarea etc.) Cei ce carasera lazile cu struguri la camion stateau linga felinar. DUMITRIU N. 259. Miam carat ashternutul afara in cerdac mam culcat shi am incercat sa adorm. SADOVEANU N. F. 57. Cara cu spinarea geamandanele calatorilor de la debarcader la otelul din fatza. BART E. 36. Il puse sa lucreze la pamint sa care apa sa ude florile. ISPIRESCU L. 150. ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica a depune eforturi fara rezultat. ◊ (Prin analogie subiectul este un animal) Cind porcii cara paien gura la culcush are sa fie frig. SHEZ. IV 119. 2. Tranz. A transporta in cantitatzi mari. Au strins o multzime de oua... shi tot le cara la tirg de le vindea. SBIERA P. 249. Baiatul... cara banii in bordei. SHEZ. III 96. ◊ (Poetic) Dupa ce ai trecut prin vad Bistricioara miloasa shi iute careshi cara din tzara ungureasca undele dupa ce ai lasat indarat satishorul Calugareni poteca nu mai infatzisheaza de o parte decit o ripa adinca. RUSSO O. 106. ◊ (Transportul se face cu fortza sau pe furish cu scopul insushirii unor bunuri straine) Sa car la noi Averile de la voi. ALECSANDRI P. P. 78. ◊ Absol. (Familiar) Incepu a ticsi mereu in gura pin’ ce nu mai incapu SHi tot cara tot maninca. CONTEMPORANUL I 162. ◊ Expr. A cara cuiva (la) pumni (sau palme girbace etc.) sau (absol.) a cara in cineva = a bate pe cineva foarte tare. Incepe sai care la pumni in cap. CARAGIALE O. II 43. Radu shi Dinu tabarisera pe ea shii carau la pumni. VLAHUTZA la TDRG. Incepe sai care... girbacendesate. PANN P. V. II 101. Ciobanul incepu a cara cu bita in burduf. SHEZ. V 84. 3. Tranz. (Rar cu privire la persoane) A plimba cu un vehicul. K shi el are dragutza O cara varan carutza SHi iarna in saniutza. HODOSH P. P. 178. ◊ Expr. Al cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus impins tirit oarecum fara voie (de obicei la o actziune rea). Cine shtie pe unde lor mai cara pacatele! VLAHUTZA la TDRG. 4. Refl. (Rar despre oameni) A se duce dintrun lcc in altul (pe jos sau cu un mijloc de locomotzie). Intro zi fiind tirg devale anceput disdedimineatza sa se care intracolo lume dupa lume de la deal. CARAGIALE P. 51. De pe murg descaleca SHi in crishma se cara. SHEZ. IV 8. Eu murgu nu tzioi da K nam cu ce ma cara. SEVASTOS C. 308. ♦ (Familiar mai ales la imperativ adesea cu un ton amenintzator) A pleca cit mai repede; a se carabani a o shterge. La prima statzie te dai jos shi te cari. DUMITRIU B. F. 7. Ridica masa shi te cara de aci! ISPIRESCU L. 356. Ia cofa alban mina SHi te cara la fintina. JARNÍKBIRSEANU D. 231. Carate la cring in stuf K la cimp e prea zaduf! TEODORESCU P. P. 486.

CARÁ car vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintrun loc in altul; a transporta (in cantitatzi mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica. A cara cuiva (la) pumni (sau palme garbace etc.) = a bate tare pe cineva. Al cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus tarat oarecum fara voie. 2. Refl. A se duce dintrun loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (shi pe furish) de undeva. Lat. *carrare (< carrum).

A CARÁ car tranz. (obiecte sau fiintze) A duce dintrun loc in altul. ◊ ~ apa cu ciurul a munci fara nici un rost. /<lat. carrare

A SE CARÁ ma car intranz. pop. A pleca de undeva (repede shi pe furish); a se carabani. /<lat. carrare

carà v. 1. a duce cu carul a transporta: a cara pietre; 2. fig. a lua cu ghiotora: cu lingura tot caram PANN; 3. fam. a da palme sau pumni: incepu sai care; 4. a pleca ashi lua catrafusele: carate! [Lat. *CARRARE (din carrus)].

3) car a cará v. tr. (d. car 2. De aci bg. karam min mishc). Duc transport cu caru saŭ shi cu altceva chear cu minile: a cara lemne in spinare cu spinarea. Ĭaŭ mult carabanesc: lacomu cara in farfuria luĭ maĭ mult de cit poate minca. A cara cuĭva la pumnĭ (Iron.) aĭ trage multzĭ pumnĭ. A cara lemne in padure a face ceva zadarnic. V. refl. Iron. Ma duc plec: la pomana se cara totzĭ caliciĭ. Carate de aicĭ pleaca de aicĭ!

cará (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. car 3 cára

cará vb. ind. prez. 1 sg. car 3 sg. shi pl. cára; conj. prez. 3 sg. shi pl. cáre

CARÁ vb. 1. a duce a purta a transporta (reg.) a carabani (inv.) a podvodari a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. v. pleca. 3. v. fugi.

CARA vb. 1. a duce a purta a transporta (reg.) a carabani (inv.) a podvodari a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a se duce a pleca. (Sa te ~ imediat de aici!) 3. a fugi (fam.) a se carabani a se matrashi a o shterge. (Sau ~ de la locul faptei.)

cará (cár át) vb. 1. A duce a transporta cu carul sau cu carutza. 2. A transporta a duce. 3. A da lovituri pumni. 4. A lua cu sine a duce a tiri. 5. (Refl.) A se carabani. 6. (Arg.) A se face nevazut a chiuli. In general este considerat der. de la un lat. *carrāre de la carrus (Pushcariu 285; CandreaDens. 255; REW 1721; DAR); insa formatzia lat. nu pare normala. Ar fi de ashteptat forma *carriare k in calabr. carriare napol. carreare fr. charrier sp. (acarrear). Este posibil sa se fi produs o contaminare cu lat. chalāre „a cobori” de unde it. calare sp. calar (REW 1487); acest ultim cuvint ar explica mai bine sensul 3 din rom. Cf. totushi v. sard. carrare „a cara” (Atzori 90). La sensul 6 se poate sa fi intervenit o contaminare cu tzig. kere „a casa” cf. carel. Der. carat s. n. (actziunea de a cara transport); carator s. m. (hamal); carator s. n. (cosh cosharca); caratura s. f. (carat); carel interj. (valea! intindeo!) probabil datorita contaminarii cu tzig. kere „a casa” (Graur 134); caraush s. m. (persoana care cara transportator; cea de a doua stea din Ursa Mare) cu duf. ush; caraushesc adj. (propriu caraushilor); caraushi vb. (a cara a transporta cu carul; a face caraushit); caraushit s. n. (carat). Din rom. provine bg. karam „a conduce” (Capidan Raporturile 205).

carate! interj. pleaca! dute! fugi! dispari!