CARÁ car vb. I. 1. Tranz. (Complementul indica un obiect de obicei o povara o incarcatura) A duce dintrun loc in altul a transporta (cu ajutorul unui vehicul sau al unui animal de povara). Fara boi nu pot cara porumbul de pe cimp. BOGZA C. O. 363. Sa caram fin pentru boi. ALECSANDRI P. P. 258. ◊ Absol. Unii secerau altzii legau snopi... altzii carau altzii durau girezi. CREANGA P. 158. Am lasat o minzishoara Sashi care cu ea la moara. JARNÍKBIRSEANU D. 291. ◊ (Lucrarea se face sau se subintzelege k se face cu bratzele cu spinarea etc.) Cei ce carasera lazile cu struguri la camion stateau linga felinar. DUMITRIU N. 259. Miam carat ashternutul afara in cerdac mam culcat shi am incercat sa adorm. SADOVEANU N. F. 57. Cara cu spinarea geamandanele calatorilor de la debarcader la otelul din fatza. BART E. 36. Il puse sa lucreze la pamint sa care apa sa ude florile. ISPIRESCU L. 150. ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica a depune eforturi fara rezultat. ◊ (Prin analogie subiectul este un animal) Cind porcii cara paien gura la culcush are sa fie frig. SHEZ. IV 119. 2. Tranz. A transporta in cantitatzi mari. Au strins o multzime de oua... shi tot le cara la tirg de le vindea. SBIERA P. 249. Baiatul... cara banii in bordei. SHEZ. III 96. ◊ (Poetic) Dupa ce ai trecut prin vad Bistricioara miloasa shi iute careshi cara din tzara ungureasca undele dupa ce ai lasat indarat satishorul Calugareni poteca nu mai infatzisheaza de o parte decit o ripa adinca. RUSSO O. 106. ◊ (Transportul se face cu fortza sau pe furish cu scopul insushirii unor bunuri straine) Sa car la noi Averile de la voi. ALECSANDRI P. P. 78. ◊ Absol. (Familiar) Incepu a ticsi mereu in gura pin’ ce nu mai incapu SHi tot cara tot maninca. CONTEMPORANUL I 162. ◊ Expr. A cara cuiva (la) pumni (sau palme girbace etc.) sau (absol.) a cara in cineva = a bate pe cineva foarte tare. Incepe sai care la pumni in cap. CARAGIALE O. II 43. Radu shi Dinu tabarisera pe ea shii carau la pumni. VLAHUTZA la TDRG. Incepe sai care... girbacendesate. PANN P. V. II 101. Ciobanul incepu a cara cu bita in burduf. SHEZ. V 84. 3. Tranz. (Rar cu privire la persoane) A plimba cu un vehicul. K shi el are dragutza O cara varan carutza SHi iarna in saniutza. HODOSH P. P. 178. ◊ Expr. Al cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus impins tirit oarecum fara voie (de obicei la o actziune rea). Cine shtie pe unde lor mai cara pacatele! VLAHUTZA la TDRG. 4. Refl. (Rar despre oameni) A se duce dintrun lcc in altul (pe jos sau cu un mijloc de locomotzie). Intro zi fiind tirg devale anceput disdedimineatza sa se care intracolo lume dupa lume de la deal. CARAGIALE P. 51. De pe murg descaleca SHi in crishma se cara. SHEZ. IV 8. Eu murgu nu tzioi da K nam cu ce ma cara. SEVASTOS C. 308. ♦ (Familiar mai ales la imperativ adesea cu un ton amenintzator) A pleca cit mai repede; a se carabani a o shterge. La prima statzie te dai jos shi te cari. DUMITRIU B. F. 7. Ridica masa shi te cara de aci! ISPIRESCU L. 356. Ia cofa alban mina SHi te cara la fintina. JARNÍKBIRSEANU D. 231. Carate la cring in stuf K la cimp e prea zaduf! TEODORESCU P. P. 486.