CARÁ car vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintrun loc in altul; a transporta (in cantitatzi mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica. A cara cuiva (la) pumni (sau palme garbace etc.) = a bate tare pe cineva. Al cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus tarat oarecum fara voie. 2. Refl. A se duce dintrun loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (shi pe furish) de undeva. Lat. *carrare (< carrum).