cará (cár át) vb. 1. A duce a transporta cu carul sau cu carutza. 2. A transporta a duce. 3. A da lovituri pumni. 4. A lua cu sine a duce a tiri. 5. (Refl.) A se carabani. 6. (Arg.) A se face nevazut a chiuli. In general este considerat der. de la un lat. *carrāre de la carrus (Pushcariu 285; CandreaDens. 255; REW 1721; DAR); insa formatzia lat. nu pare normala. Ar fi de ashteptat forma *carriare k in calabr. carriare napol. carreare fr. charrier sp. (acarrear). Este posibil sa se fi produs o contaminare cu lat. chalāre „a cobori” de unde it. calare sp. calar (REW 1487); acest ultim cuvint ar explica mai bine sensul 3 din rom. Cf. totushi v. sard. carrare „a cara” (Atzori 90). La sensul 6 se poate sa fi intervenit o contaminare cu tzig. kere „a casa” cf. carel. Der. carat s. n. (actziunea de a cara transport); carator s. m. (hamal); carator s. n. (cosh cosharca); caratura s. f. (carat); carel interj. (valea! intindeo!) probabil datorita contaminarii cu tzig. kere „a casa” (Graur 134); caraush s. m. (persoana care cara transportator; cea de a doua stea din Ursa Mare) cu duf. ush; caraushesc adj. (propriu caraushilor); caraushi vb. (a cara a transporta cu carul; a face caraushit); caraushit s. n. (carat). Din rom. provine bg. karam „a conduce” (Capidan Raporturile 205).