PLECÁ plec vb. I. I. 1. Refl. shi tranz. A (se) inclina (intro parte sau in jos) a (se) indoi a (se) incovoia a (se) cobori a (se) apleca. ◊ Expr. (Tranz.) Ashi pleca capul (sau fruntea grumazul genunchiul) = a (se) supune a (se) umili. A (nu) avea unde sa(shi) plece capul (ori trupul oasele) = a (nu) se (putea) odihni a (nu) avea unde sa se odihneasca. A(shi) pleca inima = a) a da ascultare pasului suferintzelor cuiva; b) a arata smerenie evlavie fatza de cineva; c) a (se) dedica a (se) inchina. A(shi) pleca urechea = a asculta cu atentzie a lua in considerare. ◊ Refl. A se inclina in fatza cuiva in semn de respect de admiratzie de devotament de spunere; a se inchina. ♦ A (se) culca la pamant a (se) rasturna. 2. Refl. (Despre ashtri) A cobori (spre apus) a apune. ♦ Fig. (Inv.) A decadea. II. Tranz. A supune unei influentze unei puteri; a subjuga. ♦ Refl. A ceda in fatza unei fortze a se supune. ♦ Refl. (Pop.) A se indupleca; a se milostivi. III. Intranz. 1. A se pune in mishcare pentru a se indeparta (de un loc) a parasi pe cineva sau ceva spre a se duce in alta parte; a porni. ♦ Spec. A porni intro cursa sportiva. 2. A avea inceputul punctul de pornire; a lua k ipoteza. Pleaca de la ideea k trebuie sa reusheasca. Lat. plicare.

pleca [At: PSALT. HUR. 119^r/22 / Pzi: plec / E: ml plicare] 1 vt (C. i. lucruri flexibile partzi flexibile ale unor lucruri fiintze sau partzi ale lor) A indrepta in jos sau intro parte Si: a apleca a curba a incovoia a indoi. 2 (Ilv) Ashi ~ genunchii A ingenunchea. 34 vtr (Ie) A(shi) ~ capul (sau fruntea grumazul genunchiul sau inv cerbicea) A (se) supune. 56 vtr (Iae) A (se) umili. 78 vtr (Iae) (A a face pe cineva sa renuntze sau) a renuntza. 910 vt (Ie) A(shi) sau a nushi ~ capul sau a (nu) avea unde sa(shi) ~ce capul (sau trupul oasele) A (nu) se odihni. 1112 vt (Iae) A (nu) se putea odihni. 1314 vt (Iae) A (nu) avea unde sa se odihneasca. 1516 vt (Iae) A (nu) avea unde sa se adaposteasca. 1718 vtr (Ie) A(shi) ~ inima A (se) dedica. 1920 vtr (Iae) A (se) inchina. 2122 vtr (Iae) (A convinge sau) a se lasa convins. 2324 vtr (Iae) A arata intzelegere. 2526 vtr (Pex; iae) A (se) induiosha. 2728 vtr (Iae) A arata smerenie evlavie fatza de cineva. 2930 vtr (Iae) A da ascultare suferintzelor cuiva. 31 vt (Ie) A(shi) ~ urechea (sau urechile) A asculta cu atentzie. 32 vt (Iae) A lua in considerare. 33 vt (Pex; iae) A se indura. 34 vt (Iae) A da crezare vorbelor de nimic calomniilor barfelilor etc. 35 vt (Spc) A cobori genele ochii privirea k urmare a unui sentiment de jena de sfiala etc. sau din cauza oboselii. 36 vr A se inclina inaintea in fatza cuiva in semn de respect de admiratzie de devotament de supunere etc. Si: a se inchina a se prosterna. 37 vt (Trs) A alapta mieii. 38 vt (C. i. obiecte neflexibile care au o anumita pozitzie de obicei verticala) A lasa intro parte dandui o pozitzie oblica Si: a apleca a inclina a povarni. 39 vt (Reg; ie) A ~ usha A inchide usha pe jumatate. 4041 vtr (Fsha) A (se) culca la pamant. 4243 vtr (Pop) A (se) rasturna. 44 vta (Inv) A impinge. 45 vr (Rar) A descreshte in inaltzime. 46 vr (Pop; d. ashtri) A cobori spre apus Si: a apune. 47 vr (Inv; pex; d. zi) A se sfarshi. 48 vr (Inv; fig) A decadea. 49 vt (Inv) A modela un material moale. 50 vt (Inv) A supune unei influentze unei puteri care modifica transforma Si: a subjuga. 51 vr A ceda in fatza unei influentze a unei presiuni a unei fortze a unei cereri etc. Si: a asculta a se preda a se supune. 5253 vtrf (Bis; inv; spc) A (se) supune preceptelor religiei creshtine autoritatzii lui Dumnezeu. 5455 vtrf (Bis; inv) (A face sa aiba sau) a avea o atitudine smerita cucernica in fatza Divinitatzii Si: a (se) smeri. 5657 vtrf (Inv; spc) A (se) converti la o religie. 5859 vtrf (Inv) (A face sa recunoasca sau) a recunoashte autoritatea unei divinitatzi creshtine. 60 vtf (Inv) A indupleca. 61 vtf (Inv) A determina. 62 vr (Irg) A se indupleca. 63 vt A conduce. 64 vr (Inv) A inclina spre... 65 vr (Inv) A fi gata sa... 66 vr (Inv) A fi dispus sa... sau la... 67 vr (Inv) A se simtzi atras spre... 68 vr (Inv) A lua drept bun. 69 vr (Inv) A lua in considerare. 70 vr (Grm; inv) A avea flexiune. 71 vr (Grm; spc) A se declina. 72 vr (Reg) A face indigestie. 73 vr (Reg; pex) A i se face greatza din cauza unei mancari indigeste. 74 vi (De obicei cu determinari locale mai rar finale) A parasi pe cineva sau ceva spre a se duce in alta parte Si: a se duce a merge a porni. 75 vi (De obicei cu determinari locale mai rar finale) A se indrepta spre... Si: a se indeparta a se retrage. 7677 vi (Reg; ic) Pleacafuga sau pleacafuga (Om laudaros) care atunci cand e vorba sa actzioneze sa treaca la fapte o ia la fuga. 78 vi (Spc) A porni intro cursa sportiva. 79 vr (Inv; fig) A se abate. 80 vr (Inv) A parasi pe cineva. 81 vr (Inv) A renuntza la... 82 vt (Irg) A indrepta. 83 vt (Irg) A duce. 84 vt (Irg) A trimite. 85 vi (Irg; urmat de verbe la infinitiv sau conjunctiv) A fi pe punctul de a... 86 vi (Irg; urmat de verbe la infinitiv shi conjunctiv) A incepe (sa)... 87 vi (Reg; spc) A incepe sa curga. 88 vi (Olt; spc) A incepe sa creasca. 89 vi (Inv; spc) A incepe sa treaca dintro stare in alta. 90 vi (Inv) A evolua catre... 91 vi (Inv) A avea tendintza spre... 92 vi A avea inceputul punctul de pornire. 93 vt(a) (Ivr) A turna.

PLECÁ plec vb. I. I. 1. Refl. shi tranz. A (se) inclina (intro parte sau in jos) a (se) indoi a (se) incovoia a (se) cobori a (se) apleca. ◊ Expr. (Tranz.) Ashi pleca capul (sau fruntea grumazul genunchiul) = a (se) supune a (se) umili. A (nu) avea unde sa(shi) plece capul (ori trupul oasele) = a (nu) se (putea) odihni a (nu) avea unde sa se odihneasca. A(shi) pleca inima = a) a da ascultare pasului suferintzelor cuiva; b) a arata smerenie evlavie fatza de cineva; c) a (se) dedica a (se) inchina. A(shi) pleca urechea = a) a asculta cu atentzie a lua in considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic barfelilor. ♦ Refl. A se inclina in fatza cuiva in semn de respect de admiratzie de devotament de supunere; a se inchina. ♦ A (se) culca la pamant a (se) rasturna. 2. Refl. (Despre ashtri) A cobori (spre apus) a apune. ◊ Expr. A se pleca spre apus = (despre persoane shi despre fortza gloria prestigiul lor) a fi in declin. II. Tranz. A supune unei influentze unei puteri; a subjuga. ♦ Refl. A ceda in fatza unei fortze a se supune. ♦ Refl. (Pop.) A se indupleca; a se milostivi. III. Intranz. 1. A se pune in mishcare pentru a se indeparta (de un loc) a parasi pe cineva sau ceva spre a se duce in alta parte; a porni. ♦ Spec. A porni intro cursa sportiva. 2. A avea inceputul punctul de pornire; a lua k ipoteza. Pleaca de la ideea k trebuie sa reusheasca. Lat. plicare.

PLECÁ¹ plec vb. I. Intranz. A parasi locul unde se afla shi a se duce in alta parte a se deplasa dintrun loc in altul; a porni. Eu cred k are dreptate shi trebuie sa plecam. DUMITRIU N. 34. Cind am plecat un ornic batea din ceatza rar. ARGHEZI V. 114. ◊ (Urmat de determinari aratind locul de pornire sau de destinatzie scopul timpul modul etc.) Nechifor Lipan plecase de acasa dupa nishte oi la Dorna shacu sfintuAndrei era aproape shi el inca nu se intorsese. SADOVEANU B. 9. Eu plec cu sacun spate. La calea jumatate Cer plata trei saruturi. COSHBUC P. I 63. Capitanul fara vorba sa inchinat adinc shi a plecat degraba sashi faca datoria. CARAGIALE O. III 71. Ea piciorul punen scara SHi la codru pleaca iarashi. EMINESCU O. I 103. ◊ (In apostrofari) Pleaca (de aici)! ◊ (Despre lucruri shi despre abstracte) Parca tot singele imi plecase spre capatul lumii. CAMIL PETRESCU U. N. 229. Dorul meu pe unde pleaca Nui pasare sal intreaca. JARNÍKBIRSEANU D. 90. ◊ Tranz. (Rar) Harabalelencarca shi la moara le pleca. TEODORESCU P. P. 146.

PLECÁ² plec vb. I. 1. Refl. (in concurentza cu apleca) A se inclina (intro parte) a se indoi a se incovoia. Orheianu se pleca spre urechea lui pan Ludno. SADOVEANU O. VII 158. Corabiantro parte dear fi a se pleca Neam ducen fundul apei. MACEDONSKI O. I 165. SHi de ce sa nu ma plec Daca pasarile trec. EMINESCU O. I 214. Se pleca shi ridicind pe Ruxandra de jos Doamna mea! i zise. NEGRUZZI S. I 146. ◊ Fig. SHi luna innegreshte shi ceruncet se pleaca. EMINESCU O. I 95. ◊ Expr. A se pleca spre apus = a) (despre ashtri) a cobori spre apus a apune. Cind soarele se pleaca spre apus... farmecul tainic al singuratatzii creshte shi mai mult in sufletul calatorului. ODOBESCU S. III 17; b) fig. (despre persoane shi despre fortza gloria prestigiul lor) a fi in declin. Puterea colosala a romanilor incepu a se pleca spre apus. NEGRUZZI S. I 201. ◊ Tranz. Vintul ushor shi umed pornise mai tarishor shi pleca intro parte limbile focului. SADOVEANU O. I 18. SHi timpul... apasa peste turnuri le pleaca shi le crapa. MACEDONSKI O. I 24. Un fir de iarba verde carencet se urca un galbin gindacel SHi sub a lui povara il pleacancetinel. ALECSANDRI P. III 25. ♦ A se inclina in semn de respect pentru a saluta. Moshneagul auzind aceste chiar din gura imparatului se pleaca pina la pamint. CREANGA O. A. 167. 2. Refl. A ceda in fatza unei fortze a se supune a se lasa subjugat. Turcii cu toate k erau mai numeroshi trebuira a se pleca furiei rominilor. BALCESCU O. II 50. Au trebuit sa se plece vointzii tatalui. DRaGHICI R. 106. ◊ Refl. reciproc. Teama nai catavor iarashi intre dinshii sa se plece Nu te prinde lor tovarash. EMINESCU O. I 196. ♦ Tranz. A aduce la supunere a subjuga. Pina cind sa ne tot plece cruda oarba tiranie SHi la carui de trufie Sa nenjuge ea pe noi! ALECSANDRI P. II 7. ♦ (Invechit) A inclina sa... a fi dispus sa... a se indupleca. Dear vrea shiar vrea Mama sa se plece Am sa fac La nunta mea Vinul cit il poate bea Satuntreg sa sece. COSHBUC P. II 279. Noi ne plecam a crede... k fara dreptate a fost el azvirlit dupa tron in temnitza. BALCESCU O. II 71. 3. Tranz. A lasa in jos a cobori; a apleca. Mai bine ochiinjos sai pleci Sa vezi pamintul peunde treci. COSHBUC P. 1151. Parul vazind pe fata shiaplecat crengilen jos. CREANGA O. A. 181. Pleaca gura la urechei blind pe nume el o cheama. EMINESCU O. I 84. ◊ Fig. Neamurile plecau fruntea shi ele destul de rushinate. SADOVEANU E. 96. Prahova... pentru ce teopreshti mirata shi pleci ochii? COSHBUC P. I 169. Inaltzimile albastre. Pleaca zarea lor pe dealuri Aratind privirii noastre Stelen ceruri stelen valuri. EMINESCU O. I 210. ◊ Expr. A (shi) pleca capul = a (se) supune a subjuga sau a se lasa subjugat. Astfel e rominul shi romin sint eu SHi sub jugul barbar nu plec capul meu. BOLINTINEANU O. 32. Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie Sub asprime plecind capul unui neam. ALECSANDRI P. I 200. A nu avea unde sashi plece capul = a nu avea adapost loc de odihna. Nam unde sami plec nici capul ajung din rau in mai rau. PANN la CADE. A (shi) pleca urechea la... = a) a asculta cu atentzie a lua in considerare a da urmare. Imparatul incepu a se minuna shi el de istetzimea lui Aleodor shishi pleca urechea la rugaciunea fiei sale. ISPIRESCU L. 46; b) a da crezamint vorbelor de nimic birfelilor. Se uita in ochii celor ce au plecat urechea la shoapte. DUMITRIU N. 170. Palavre frantzuzeshti. Las’ pe altzii sashi plece urechea la ele. ALECSANDRI T. I 348. A (shi) pleca inima = a) a da ascultare pasului suferintzelor cuiva; b) (rar) a arata smerenie evlavie fatza de cineva. Au cinei zeul carui plecam a noastre inemi? EMINESCU O. I 115. Refl. Cumpana unei fintini se pleaca shi se inaltza k un cocostirc care bea apa. VLAHUTZA R. P. 10.

A PLECÁ¹ plec intranz. 1) A se deplasa parasind locul initzial; a se duce; a merge. 2) Ashi lua inceputul (de la ceva); a incepe; a porni. ~ de la o premisa. /<lat. plicare

A PLECÁ² plec tranz. A face sa se plece. ◊ Ashi ~ ochii in (la) pamant a lasa ochii in jos. /<lat. plicare

A SE PLECÁ ma plec intranz. 1) Ashi schimba pozitzia normala apropiinduse de pamant; a se inclina. ~ inainte. 2) (despre ashtri) A se lasa spre orizont; a asfintzi; a apune. 3) A manifesta o atitudine de recunoashtere a superioritatzii sau a puterii cuiva; a se inclina; a se smeri. /<lat. plicare

plecà v. 1. a indoi spre pamant a incovoia: arborele ishi pleaca ramurile; 2. a lasa in jos: a pleca capul ochii; 3. a se inclina: a se pleca intr’o parte; 4. a ceda: se plecara numarului covarshitor BALC. [Lat. PLICARE a (se) indoi].

plecà v. 1. a pashi dela un loc a innainta in cale: cine pleaca de dimineatza departe ajunge; 2. se zice despre animale shi chiar despre lucruri: scrisoarea mea pleaca azi; 3. ashi trage origina ashi lua inceputul: arterele pleaca dela inima. [Lat. SE PLICARE a se indoi (vulgar: a se indrepta catre a se apropia de) de unde notziunea de «a porni»].

2) plec a á v. tr. (lat. plĭco pop. pleco are a indoi a incovoĭa [corturile la plecare] de unde intz. de „a purcede” k shi rus. túlitĭ a o tuli; it. plegare pv. plegar fr. plier sp. llegar pg. chegar. D. rom. vine rut. plekáti a alapta [k oaĭa care se apleaca spre mel] a ingriji. V. aplec impĭegat). Aplec inclin: imĭ plec capu k sa nu ma lovesc imĭ plec ochiĭ de rushine copacu ishĭ pleaca ramurile. V. refl. Ma inclin ma povirnesc: zidu s’a plecat putzin din pricina surpaturiĭ. Fig. Cedez ma retrag: a te pleca cuĭva (saŭ in fatza cuĭva). V. intr. Purced pornesc ma duc: a pleca de acasa la shcoala la razboĭ la Roma; cine pleaca de dimineatza departe ajunge; trenu vaporu pleaca la 8 scrisorile pleaca cu trenu de seara. Incep am originea: arterele pleaca de la inima. Pleaca de aci! expresiune violenta p. a alunga pe cineva (V. pashol)

plecá (a ~) vb. ind. prez. 3 pleák

plecá vb. ind. prez. 1 sg. plec 3 sg. shi pl. pleák

PLECÁ vb. I. 1. v. apleca. 2. v. povarni. 3. v. prosterna. 4. v. smeri. 5. v. apune. 6. v. preda. 7. v. ceda. 8. v. subjuga. II. 1. v. porni. 2. a se duce a merge a porni (pop.) a (se) mishca (inv. shi reg.) a pasa. (Unde ~ acum seara?) 3. v. apuca. 4. a se cara a se duce a se mishca. (Sa ~ imediat de aici!) 5. a se retrage. (Va rog sami permitetzi sa ~.)

PLECÁ vb. v. accepta admite aproba consimtzi convinge cuceri decide declina determina face hotari incuviintza indupleca ingadui invoi lasa ocupa permite primi subjuga supune.

PLECA vb. I. 1. a (se) apleca a atirna a cadea a (se) cobori a (se) culca a (se) curba a (se) inclina a (se) incovoia a (se) indoi a (se) lasa (inv. shi pop.) a (se) povedi (reg.) a (se) poligni (inv.) a (se) inchina. (Crengile se ~ de rod.) 2. a (se) apleca a (se) inclina a (se) lasa a (se) povirni a (se) pravali (pop. shi fam.) a (se) hii. (Casa sa ~ pe o parte.) 3. a se inchina a se inclina a se prosterna. (Sa ~ adinc in fatza lui.) 4. a se smeri a se supune a se umili. (Se ~ in fatza divinitatzii.) 5. a apune a asfintzi a cobori a disparea a pieri (livr.) a declina (rar) a scadea (pop.) a scapata a sfintzi (fig.) a se culca a se scufunda. (Soarele se ~ dupa dealuri.) 6. a se inchina a se preda a se supune (inv.) a se cuceri a se paradosi a se supleca. (Nu sau ~ inamicului.) 7. a ceda a se supune. (Sa nu se ~ in fatza dushmanului.) II. 1. a porni (inv.) a (se) clati a purcede. (Au ~ la drum.) 2. a se duce a merge a porni (pop.) a (se) mishca (inv. shi reg.) a pasa. (Unde ~?) 3. a (o) apuca a se indrepta a o lua a merge a se orienta a pashi a pomi (rar) a se indruma (pop.) a purcede a se purta (inv. shi reg.) a nazui (Transilv.) a aradui. (A ~ pe drumul acela.) 4. a se cara a se duce. (Sa ~ imediat de aici!) 5. a se retrage. (Va rog sami permitetzi sa ~.)

pleca vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMTZI. CONVINGE. CUCERI. DECIDE. DECLINA. DETERMINA. FACE. HOTARI. INCUVIINTZA. INDUPLECA. INGADUI. INVOI. LASA. OCUPA. PERMITE. PRIMI. SUBJUGA. SUPUNE.

A pleca ≠ a sosi a veni

PLEAK interj. 1. marsh! (reg.) mashir! (rusism reg.) pashol! 2. afara! ieshi! marsh! 3. fugi! (pop.) tiva! (prin nordestul Olt.) tiutiu!

plecá (pléc át) vb. 1. A se indoi a se incovoia. 2. A indupleca a sili. 3. (Rar) A trimite a transporta a duce. 4. A porni a ieshi a se duce. 5. (Refl.) A se inclina. 6. (Refl.) A ceda a se supune. Mr. plec plecare; megl. plec plicari. Lat. plicāre (Diez I 319; Cipariu Gram. 30; Densusianu Hlr. 194; Pushcariu 1334; CandreaDens. 1402; REW 6601; V. Buescu Boletim mensal da Soc. de lingua port. III (1952) 1078) cf. it. piegare „a indoi” prov. plegar fr. plier „a indoi” sp. llegar port. chegar. In general se considera k semantismul se explica printro expresie de tipul plier la tente sau plier bagage (Pushcariu 134; Wagner 123; Scriban; dupa Tiktin plecare ar insemna „a se apleca pina la ceva”; dupa Corominas III 161 trebuie sa se porneasca de la applicare „a se indrepta spre” care ar explica atit rom. cit shi sp.). Mai probabil se porneshte de la ideea de „a intoarce”; plicare inseamna a se invirti un obiect pina cind extremitatzile lui se unesc. La fel sar fi zis despre o persoana care se intoarce la punctul de plecare k in it. piegare „a se da inapoi” fr. se replier bearn. s’aplega (REW 548) cat. (a)plegar „a lasa lucrul” sau mai curind „a se intoarce de la lucru”. Pleca prin urmare ar fi insemnat mai intii „a se intoarce a veni inapoi”; unde pleci? „unde te intorci” ar fi fost interpretat firesc „unde mergi?” k se duce „se poarta” = merge; merge „coboara” = merge. Explicatziile semantice ale lui Pushcariu Dacor. VIII 143 nu par izbutite. Se cuvine sa adaugam k Buescu R. Études rom. II 10213 reduce rom. (a)pleca „a alapta” la lat. *(ap)placāre „a linishti”. Aceasta ipoteza prezinta dificultatzi fonetice (*applaco nu putea da aplec shi oricum autorul trebuie sa admita o incrucishare cu apleca pentru a justifica rezultatul rom.) shi nu pare mai naturala decit explicatzia traditzionala din punct de vedere semantic: cf. shi supune „a pune dedesubt” shi „a alapta”. Der. plecaciune s. f. (inv. inclinatzie aplecare; reverentza salut; supunere obedientza umilintza); plecat adj. (dus absent; incovoiat; inclinat; ascultator supus; amator dispus); plecatoare (megl. plicatoare) s. f. (oaie cu lapte) cf. aplecatoare; plecator adj. (dispus inclinat); plecate s. f. pl. (inv. inclinatzie pornire; greatza). Cf. apleca. Din rom. provin rut. plekati „a alapta” rut. plekotora „oaie mulgatoare” mag. pleketor „oaie fara miel” (CandreaDens. 1403).

DER MOHR HAT SEINE ARBEIT GETAN; DER MOHR KANN GEHEN (germ.) maurul shia indeplinit misiunea; maurul poate sa plece Schiller „Fiesco” act. III scena 4. Astazi formula glumeatza de retragere atunci cand simtzi k nu mai este nevoie de prezentza sau de serviciile tale.

PARTIR C’EST MOURIR UN PEU (fr.) a pleca inseamna a muri putzin E. Haraucourt (poet francez) „Rondel de l’adieu”.

a pleca in misiune expr. (intl.) a se deplasa in vederea comiterii unei infractziuni.

A PLECA PRECIPITAT a se alivani a se cara a se carabani a da cu pasul a da dos la fatza a da pedala ai da sas a se duce dulutza a se eclipsa a face lampa mica a face pashi a fugi k taunul cu paiul ashi lua avrigu’ ashi lua calcaiele la spinare ashi lua campii / lumea in cap a o lua la papuc / la picior / la sanatoasa ashi lua traista in batz ashi lua valea / zborul a matura locul a pedala ashi plimba anatomia a o rade a saluta din mers a se scurge ai sfarai (cuiva) calcaiele a se smulge a spala putina a o shparli a o shterge la papuc a shterge putina a o taia a o tuli a o tunde a usca leshia a se ushchi a vira.

ashi lua jucariile (shi a pleca) expr. (glum.) a renuntza la asocierea cu cineva; a pleca; a lasa balta

PLEACA DEAICI! accelerando! alivanta! alivanti! amandea! beshi deaici! canta la alta masa! caramba! carel! carutza! dute de te plimba! dute shi te pisha! eject! frigeo! fugi cu pianul k se varsa clapele! fugi cu ursul k sperii copiii! gifu! hushchiala! inchide usha pe dinafara! injugo! mana magaru’! nas! pas! poate k ai treaba shi noi te retzinem! roiu’! sapa mai incolo! shtergeo! shtii bancul cu albinele? teleporteazate! Thailanda! topeala! topeanu! topescu! tuleo! tzinema de manerul burtzii! ushcheala! valea! Valencia! zoreala! zoreanu! zorescu! zoru’!