plecá (pléc át) vb. 1. A se indoi a se incovoia. 2. A indupleca a sili. 3. (Rar) A trimite a transporta a duce. 4. A porni a ieshi a se duce. 5. (Refl.) A se inclina. 6. (Refl.) A ceda a se supune. Mr. plec plecare; megl. plec plicari. Lat. plicāre (Diez I 319; Cipariu Gram. 30; Densusianu Hlr. 194; Pushcariu 1334; CandreaDens. 1402; REW 6601; V. Buescu Boletim mensal da Soc. de lingua port. III (1952) 1078) cf. it. piegare „a indoi” prov. plegar fr. plier „a indoi” sp. llegar port. chegar. In general se considera k semantismul se explica printro expresie de tipul plier la tente sau plier bagage (Pushcariu 134; Wagner 123; Scriban; dupa Tiktin plecare ar insemna „a se apleca pina la ceva”; dupa Corominas III 161 trebuie sa se porneasca de la applicare „a se indrepta spre” care ar explica atit rom. cit shi sp.). Mai probabil se porneshte de la ideea de „a intoarce”; plicare inseamna a se invirti un obiect pina cind extremitatzile lui se unesc. La fel sar fi zis despre o persoana care se intoarce la punctul de plecare k in it. piegare „a se da inapoi” fr. se replier bearn. s’aplega (REW 548) cat. (a)plegar „a lasa lucrul” sau mai curind „a se intoarce de la lucru”. Pleca prin urmare ar fi insemnat mai intii „a se intoarce a veni inapoi”; unde pleci? „unde te intorci” ar fi fost interpretat firesc „unde mergi?” k se duce „se poarta” = merge; merge „coboara” = merge. Explicatziile semantice ale lui Pushcariu Dacor. VIII 143 nu par izbutite. Se cuvine sa adaugam k Buescu R. Études rom. II 10213 reduce rom. (a)pleca „a alapta” la lat. *(ap)placāre „a linishti”. Aceasta ipoteza prezinta dificultatzi fonetice (*applaco nu putea da aplec shi oricum autorul trebuie sa admita o incrucishare cu apleca pentru a justifica rezultatul rom.) shi nu pare mai naturala decit explicatzia traditzionala din punct de vedere semantic: cf. shi supune „a pune dedesubt” shi „a alapta”. Der. plecaciune s. f. (inv. inclinatzie aplecare; reverentza salut; supunere obedientza umilintza); plecat adj. (dus absent; incovoiat; inclinat; ascultator supus; amator dispus); plecatoare (megl. plicatoare) s. f. (oaie cu lapte) cf. aplecatoare; plecator adj. (dispus inclinat); plecate s. f. pl. (inv. inclinatzie pornire; greatza). Cf. apleca. Din rom. provin rut. plekati „a alapta” rut. plekotora „oaie mulgatoare” mag. pleketor „oaie fara miel” (CandreaDens. 1403).