PLECÁ plec vb. I. I. 1. Refl. shi tranz. A (se) inclina (intro parte sau in jos) a (se) indoi a (se) incovoia a (se) cobori a (se) apleca. ◊ Expr. (Tranz.) Ashi pleca capul (sau fruntea grumazul genunchiul) = a (se) supune a (se) umili. A (nu) avea unde sa(shi) plece capul (ori trupul oasele) = a (nu) se (putea) odihni a (nu) avea unde sa se odihneasca. A(shi) pleca inima = a) a da ascultare pasului suferintzelor cuiva; b) a arata smerenie evlavie fatza de cineva; c) a (se) dedica a (se) inchina. A(shi) pleca urechea = a asculta cu atentzie a lua in considerare. ◊ Refl. A se inclina in fatza cuiva in semn de respect de admiratzie de devotament de spunere; a se inchina. ♦ A (se) culca la pamant a (se) rasturna. 2. Refl. (Despre ashtri) A cobori (spre apus) a apune. ♦ Fig. (Inv.) A decadea. II. Tranz. A supune unei influentze unei puteri; a subjuga. ♦ Refl. A ceda in fatza unei fortze a se supune. ♦ Refl. (Pop.) A se indupleca; a se milostivi. III. Intranz. 1. A se pune in mishcare pentru a se indeparta (de un loc) a parasi pe cineva sau ceva spre a se duce in alta parte; a porni. ♦ Spec. A porni intro cursa sportiva. 2. A avea inceputul punctul de pornire; a lua k ipoteza. Pleaca de la ideea k trebuie sa reusheasca. Lat. plicare.