UMILÍ umilesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) pune intro situatzie de inferioritate (neindreptatzita); a (se) injosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere de smerenie fatza de cineva sau de ceva. Din sl. umilitzi. Cf. umil.

umili¹ [At: DHLRII 487 / V: (inv) om~ / Pzi: ~lesc / E: slv оумилити сѧ] 1 vr (Inv) A se induiosha. 2 vr A deveni (mai) bland. 3 vr (D. animale) A se imblanzi. 4 vr A se indura. 56 vtrf A (se) indupleca. 7 vr (Inv) A se arata ascultator. 8 vr A da expresie sentimentului de umilintza (4) Si: a se smeri. 9 vr A fi evlavios.

umili² vtr [At: ISER / V: (inv) ~la / Pzi: ~lesc / E: umil cf fr humilier] 12 A (se) pune intro stare de inferioritate Si: a (se) injosi.

UMILÍ umilesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) pune intro situatzie de inferioritate (neindreptatzita); a (se) injosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere de smerenie fatza de cineva sau de ceva. Din sl. umiliti. Cf. umil.

UMILÍ umilesc vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva sa se simta umil punindul intro situatzie de inferioritate nemeritata injosindul jignindul. Ai plecat la inceputul iernii in imprejurari care teau umilit shi teau facut sa suferi. PAS Z. I 273. Cine nul shtie? shi copilul din leagan i aude numele cu blastam! caci nea saracit shi nea umilit! Nea batut shi nea singerat! SADOVEANU O. VII 62. Tu ai dreptul a schimban morminturi Pentru neatirnare oameni shi paminturi Dar nu ai pacela k sai umileshti. BOLINTINEANU O. 58. Cit ma umilise de tare! Cum imi cazuse trufia. NEGRUZZI S. I 6. ◊ Absol. Fig. Muntzii Moldovei... nu umilesc nu infioreaza prin maretzia salbatica a Alpilor. GANE N. I 56. 2. Refl. A adopta o atitudine umila; a se injosi. Va fost frig shi va fost foame insa nu vatzi umilit. MACEDONSKI O. I 96. Ishi ceru iertare de la totzi umilinduse. NEGRUZZI S. I 159. ♦ (Invechit) A adopta o atitudine smerita in fatza divinitatzii. Popa slujbelei citea De moarte mil pregatea Codrenash se umilea SHi popii gemind zicea. ALECSANDRI P. P. 90. 3. Refl. (Invechit shi popular) A se indura a se induiosha a se milostivi. SHi de la inima va umilitzi K sai blagoslovitzi. SEVASTOS N. 178. Sa nai pe nimeni a se umili K satzi traga clopot sau a te jeli. PANN P. V. I 126. Varianta: (invechit) umilá umilez (NEGRUZZI S. I 104) vb. I.

A UMILÍ ~ésc tranz. A face sa se umileasca. /<sl. umiliti

A SE UMILÍ ma ~ésc intranz. 1) A se pune in mod voit intro situatzie de inferioritate fatza de cineva (pentru ashi atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se injosi. 2) A adopta in mod voit o atitudine de inferioritate fatza de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti

umilì v. 1. a face umil a injosi; 2. a se pleca. [Slav. UMILITI a mangaia (refl.: a se cai); sensul 1 dupa fr. humilier].

omili v vz umili

UMILÁ vb. I v. umili.

*umilésc v. tr. (vsl. umaliti a micshora d. malŭ mic confundat cu umiliti a mingiĭa d. milŭ vrednic de mila. V. domolésc). Injosesc fac sa se simta inferior: triunfu luĭ la umilit. V. refl. Numĭ place sa ma umilesc in fatza bogatziiĭ! SHi om (Bibl. 1688).

umilí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. umilésc imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 sa umileásca

umilí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. umilésc imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 sg. shi pl. umileásca

UMILÍ vb. 1. v. ploconi. 2. v. injosi. 3. v. degrada. 4. a se smeri. 5. a se pleca a se smeri a se supune. (Se ~ in fatza divinitatzii.)

UMILI vb. 1. a se injosi a se ploconi (inv.) a se micshora a se smeri (fam.) a se caciuli (fig.) a se cobori. (De ce va ~ in fatza lui?) 2. a injosi (inv.) a micshora a rushina a smeri (inv. fig.) a mortifica. (De ce il ~ in acest hal?) 3. a (se) degrada a (se) dezonora a (se) injosi (fig.) a (se) cobori a (se) scobori. (Munca nu te ~.) 4. a se smeri (inv.) a se mici a se micshora a se milcui a se molcomi. (Teai ~ destul.) 5. a se pleca a se smeri a se supune. (Se ~ in fatza divinitatzii.)

umilí (lésc ít) vb. 1. (Refl.) A se cai a avea o atitudine smerita a se comporta creshtineshte. 2. A se injosi. Var. inv. omili. Sl. umiliti sę „a se cai” (Miklosich Slaw. Elem. 50; Cihac II 196; Tiktin). In sensul al doilea care pare modern trebuie sa fi influentzat fr. humilier. Der. propusa de Scriban din sl. umaliti „a micshora” nu pare probabila. Der. umilenie s. f. (caintza mustrare de cuget) inv.; umilintza s. f. (inv. devotziune pietate; smerenie); umil adj. (modest smerit) din lat. humilis (sec. XIX) asociat cuvintelor precedente; umilitor adj. (injositor).