UMILÍ umilesc vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva sa se simta umil punindul intro situatzie de inferioritate nemeritata injosindul jignindul. Ai plecat la inceputul iernii in imprejurari care teau umilit shi teau facut sa suferi. PAS Z. I 273. Cine nul shtie? shi copilul din leagan i aude numele cu blastam! caci nea saracit shi nea umilit! Nea batut shi nea singerat! SADOVEANU O. VII 62. Tu ai dreptul a schimban morminturi Pentru neatirnare oameni shi paminturi Dar nu ai pacela k sai umileshti. BOLINTINEANU O. 58. Cit ma umilise de tare! Cum imi cazuse trufia. NEGRUZZI S. I 6. ◊ Absol. Fig. Muntzii Moldovei... nu umilesc nu infioreaza prin maretzia salbatica a Alpilor. GANE N. I 56. 2. Refl. A adopta o atitudine umila; a se injosi. Va fost frig shi va fost foame insa nu vatzi umilit. MACEDONSKI O. I 96. Ishi ceru iertare de la totzi umilinduse. NEGRUZZI S. I 159. ♦ (Invechit) A adopta o atitudine smerita in fatza divinitatzii. Popa slujbelei citea De moarte mil pregatea Codrenash se umilea SHi popii gemind zicea. ALECSANDRI P. P. 90. 3. Refl. (Invechit shi popular) A se indura a se induiosha a se milostivi. SHi de la inima va umilitzi K sai blagoslovitzi. SEVASTOS N. 178. Sa nai pe nimeni a se umili K satzi traga clopot sau a te jeli. PANN P. V. I 126. Varianta: (invechit) umilá umilez (NEGRUZZI S. I 104) vb. I.