transporta [At: (a. 1837) DOC. EC. 682 / V: (înv) ~pur~, (reg; fer) strap~, ștramp~, ștranp~ / Pzi: ~port, (îrg) ~tez / E: fr transporter, lat transportare] 1 vt A deplasa (cu un vehicul) lucmri sau ființe dintr-un loc în altul Si: a căra, a duce, (înv) a transportarisi, (îvr) a transporta. 2 vt (Îvr) A mișca. 3 vt (Rar) A strămuta în alt loc drept pedeapsă Si: a deporta. 4 vt (Fig) A trece ceva dintr-un loc în altul Si: a muta. 5 vt (Fig) A schimba ceva dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. 6 vt (Îvr; îf transpurta) A traduce (1). 7 vt (Muz; înv) A transcrie (8). 8 vr (Înv) A se deplasa într-un anumit loc. 9 vr (Iuz; spc) A se duce la fața locului pentru o anchetă, o inspecție etc. 10 vr (Îrg) A se strămuta. 11-12 vtr (Liv; fig) A (se) transpune (8- 9). 13 vt (Jur; înv) A ceda altuia dreptul asupra unui lucru Si: a cesiona.

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A duce lucruri sau ființe dintr-un loc în altul (mai ales cu un vehicul); a căra, a duce, a purta. Îl transportară repede prin mijlocul cordonului de soldați. SAHIA, N. 84. Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81. Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325. ◊ Fig. El poate transporta cerul, patria sa pe pămîntul care-l locuiește. NEGRUZZI, S. II 49. ◊ Refl. pas. Cîtimea speciei grive este așa de considerabilă, încît se prind fără număr și se transportă luntri pline. ODOBESCU, S. III 28. 2. Refl. (Despre persoane) A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. Ne-am transportat la zisa închisoare și am făcut să se prezinte în fața noastră cetățeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606. Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la școala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118. Turcii nu se puteau transporta în Moldova decît prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132. 3. Tranz. Fig. A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, de entuziasm.

TRANSPORTÁ vb. I. 1. tr. A căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. [P.i. transpórt. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].

TRANSPORTÁ vb. I. tr. 1. a căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< fr. transporter, lat. transportare)

A TRANSPORTÁ transpórt tranz. 1) (obiecte sau ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce în stare de beatitudine, în urma unei emoții puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare

A SE TRANSPORTÁ mă transpórt intranz. A se deplasa dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție). /<fr. transporter, lat. transportare

transportà v. 1. a purta dintr’un loc într’altul; 2. a transmite printr’un act o proprietate, un drept; 3. se zice de lucrările literare ce se introduc: a transporta o dramă franceză pe scena română; 4. fig. a excita admirațiune, a mișca puternic: frumosul ne transportă; 5. a se duce undeva: a se transporta la fața locului.

straporta v vz transporta

transport sn [At: GOLESCU, Î. 123 / V: (reg; fer) stramp~, st~, strap~ (Pl și: ~oarte), străp~ (Pl și: ~oarte), străpost, ștramp~, ștrapor, ștrap~ (Pl și: ~oarte), ștrămpor, ~nșp~, trașpont / Pl: ~uri / E: fr transport, ger Transport] 1 Transportare (1). 2 (Glg; îs) Agenți de ~ Agenți fizici (vântul, apa etc.) care deplasează particule de sol și contribuie la sedimentarea lor. 3 (Reg; îe) Nu sunt de ștraportul tău Nu sunt la dispoziția ta. 4 (Mpl) Ramură a economiei naționale care are ca obiect activitatea de deplasare a produselor de la producători spre consumatori, precum și deplasarea persoanelor cu ajutorul unor vehicule destinate acestui scop. 5 Ansamblul mijloacelor folosite pentru a transporta (1) mărfuri și persoane. 6 Ansamblu de obiecte sau de persoane care se deplasează împreună în condiții stabilite. 7 (Înv) Deplasare dintr-un loc în altul. 8 (Iuz; spc) Deplasare a unui judecător de instrucție la locul în care s-a comis un delict. 9 (Med; înv; șîs ~ Ia creier) Delir provocat de o boală, prin urcarea sângelui la cap. 10 (Med; înv; îas) Durere mare de cap¹. 11 (Liv; fig) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere. 12 (Liv; fig) Stare de contemplație, de beatitudine. 13 (Liv; fig) Stare de enervare, de furie. 14 (Tip) Operație de transpunere, în litografie, a copiei originalului de pe clișeul sau forma originală pe piatra litografică destinată a deveni forma de tipar. 15 (Jur; înv) Transmisiune (3). 16 Dispozitiv la gaterul țărănesc de apă, care pune în mișcare partea mobilă pe care se așază trunchiul² ce urmează a fi tăiat.

2) *transpórt, a -á v. tr. (lat. transportare, d. trans, dincolo, și portare, a căra, a purta). Car, duc (în car, în spinare, cu calu, cu corabia, cu aeroplanu): a transporta lemne, călătorĭ. Pun, transpun: a transporta pe scenă un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emoționez, încînt, entusiazmez, răpesc: muzica te transportă. V. refl. Mă duc: procuroru s’a transportat la locu crimeĭ.

!transportá (a ~) (tran-spor-/trans-por-) vb., ind. prez. 3 transpórtă

transportá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transpórt, 3 sg. și pl. transpórtă

transport, -portă 3.

TRANSPORTÁ vb. 1. v. căra. 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ până la...) 3. v. duce.

TRANSPORTA vb. 1. a căra, a duce, a purta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ pînă la...) 3. a se deplasa, a se duce. (S-a ~ la fața locului.)