CARÁ car vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintrun loc in altul; a transporta (in cantitatzi mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a munci in gol a se agita fara rezultat. A cara cuiva (la) pumni (sau palme garbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma cu biciul etc.) a bate zdravan pe cineva. Al cara (pe cineva) pacatele = a se lasa dus tarat oarecum fara voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintrun loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (shi pe furish) de undeva; a se carabani. Lat. *carrare.