PLIMBÁ plimb vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintrun loc intraltul pentru a se recrea a face mishcare a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba k voda prin loboda = a umbla in toate partzile fara nicio piedica. (Fam.) Dute de te plimba = vezitzi de treaba dute shi lasaman pace. ♦ Tranz. A duce a purta (oameni sau animale); a scoate shi a insotzi pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mishca un obiect incoace shi incolo a trece dintro parte in alta. [Var.: (reg.) preumblá primblá vb. I] Lat. perambulare.

plimba a [At: COD. VOR. 8/5 / V: (irg) preambla preimbla preumbla primbla prinbla prambla (inv) preaimbla prembla (reg) porumbla praimbla praumbla preimbla priimbla priumbla proimbla / Pzi: plimb / E: ml preambulare] 1 vt (Inv) A strabate teritorii suprafetze de teren ashezari etc. Si: a cutreiera. 2 vt (Inv) A examina cu atentzie deplasanduse printre... Si: a cerceta. 3 vr A umbla in voie dintrun loc in altul pentru a lua aer pentru a se distra pentru a se relaxa pentru a face mishcare etc. Si: (fam; gmtz; irn) a se plimbarisi. 4 vr (Pex) A se deplasa din loc in loc Si: a colinda a cutreiera. 5 vr (Ie) A se ~ k voda prin loboda A umbla prin toate partzile fara nici o piedica. 6 vr (Fam; ie) Dute de te ~ba Ocupate de treburile personale nu te amesteca in treburile altuia. 7 vr (Irg; pgn) A merge. 8 vt A duce oameni sau animale. 9 vt A scoate pe cineva shi a insotzi la plimbare. 10 vt (Fam; ie) ~ba ursul Dute shi vezitzi de treaba! 11 vt (D. vehicule) A transporta. 12 vt (C. i. rar fiintze) A muta obiecte dintro parte in alta. 13 vt (Pgn; urmat de determinari locale) A deplasa. 14 vt (Pop; ie) Ashi ~ urechea Ashi incorda auzul pentru a prinde zgomotele ushoare vorbele shoptite.

PLIMBÁ plimb vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintrun loc intraltul pentru a se recrea a face mishcare a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba k voda prin loboda = a umbla in toate partzile fara nici o piedica. (Fam.) Dute de te plimba = vezitzi de treaba dute shi lasaman pace. ♦ Tranz. A duce a purta (oameni sau animale); a scoate shi a insotzi pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mishca un obiect incoace shi incolo a trece dintro parte in alta. [Var.: (reg.) preumblá primblá vb. I] Lat. perambulare.

PLIMBÁ plimb vb. I. 1. Refl. A umbla fara graba dintrun loc intraltul sau de colo pina colo (pe jos sau cu un vehicul) pentru a se recrea a face mishcare a lua aer. Nelinishtit se plimba intruna prin odaia lui de lucru. SADOVEANU E. 146. Se plimba dupaamiaza insotzita de copii pe plaja sau in lungul digului spre far. BART E. 315. In faptul diminetzii prin parc ingindurata Se plimba visatoare Fatma. COSHBUC P. I 52. ◊ Expr. A se plimba ea voda prin loboda = a umbla de colo pina colo fara nici un rost. ♦ Tranz. A scoate la plimbare a insotzi la plimbare; a purta de colo pina colo. Plimba copilul. ▭ O data de doua ori de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celalalt al puntzii. GALAN Z. R. 59. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte) A mishca a purta incoace shi incolo a muta a trece dintro parte in alta. Cu o oglinda ovala plimbata de sus in jos din dreapta shi stinga ishi examina ceafa shi cutele rochiei in spate. PETRESCU C. V. 167. Din cind in cind Elisabeta Galaciuc sotzia lui i plimba pe fatza o frunza de lipan. SAHIA N. 41. ◊ Refl. pas. Din minan mina sceptrul se plimba. ALEXANDRESCU M. 347. ◊ Fig. (Cu complementul «ochii» «privirile») Subprefectul ishi plimba ochii roata obosit. VORNIC P. 220. Sa sprijinit cu un deget in butonul soneriei shi a ramas asha plimbindushi privirile prin curtea pustie. GALAN B. I 52. Variante: preumblá preumblu (DAVIDOGLU M. 54 CAMILAR N. I 200) primblá primblu (GHEREA ST. CR. I 170 ALECSANDRI T. 65 RUSSO O. 46) implimbá (SHEZ. VI 107) vb. I.

A PLIMBÁ plimb tranz. 1) A face sa se plimbe (insotzind). 2) (obiecte) A mishca (pe indelete) intro parte shi in alta. ◊ Ashi ~ ochii (sau privirile) a trece cu privirea in repetate randuri. /<lat. perambulare

A SE PLIMBÁ ma plimb intranz. A se deplasa fara graba dintro parte in alta (fara o tzinta precisa). /<lat. perambulare

plimbà v. 1. a duce dela un loc la altul: l’au plimbat prin orash; 2. a umbla de placere: a se plimba calare. [Contras din primblà = preumblà].

porumbla v vz plimba

praimbla v vz plimba

praumbla v vz plimba

prambla v vz plimba

preaimbla v vz plimba

preambla v vz plimba

preimbla v vz plimba

preimbla v vz plimba

prembla v vz plimba

preumbla v vz plimba

priimbla v vz plimba

primbla v vz plimba

prinbla v vz plimba corectata

priumbla v vz plimba

proimbla v vz plimba

IMPLIMBÁ vb. I v. plimba.

preumblà v. 1. a (se) plimba: noaptea zeii se preumbla ’n veshmintele lor dalbe EM.; 2. fig. a indrepta a arunca ici shi colea: a preumbla privirile sale asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBULARE redus popular la primbla shi plimba].

primblà v. a preumbla: sal primbli aici pe culmi ISP. [V. preumblà].

2) plimb (vest shi sud) shi prímblu (est shi nord) a á v. tr. (lat. perámbulo lare. V. umblu). Duc de colo colo k sa se distreze k sa se racoreasca orĭ k sa nu osteneasca stind loculuĭ: a plimba copiiĭ (pe jos orĭ in trasura) a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cartzile la shcoala! V. refl. Merg incet k sa ma distrez k sa ma linishtesc orĭ k sa nu ostenesc stind: ma plimb pin casa pin curte pe strada. Calatoresc de placere: s’a plimbat pin strainatate. Vechĭ priumblu shi premblu. In Maram. preimblu in Ban. preumblu. V. preport.

2) prímblu vb. V. plimb 2.

plimbá (a ~) vb. ind. prez. 3 plímba

plimbá vb. ind. prez. 1 sg. plimb 3 sg. shi pl. plímba

plimba

plimb plimbi 2 bare inf. s.

PLIMBÁ vb. 1. (prin Transilv.) a se sheitali (Ban. Transilv. shi Bucov.) a se shpatziri. (Toata ziua se ~.) 2. a colinda a cutreiera (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. v. mishca.

PLIMBÁ vb. v. colinda cutreiera parcurge strabate vantura.

PLIMBA vb. 1. (prin Transilv.) a se sheitali (Ban. Transilv. shi Bucov.) a se shpatziri. (Toata ziua se ~.) 2. a colinda a cutreiera (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. a deplasa a mishca a muta. (~ bomboana prin gura.)

plimba vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRABATE. VINTURA.

plimbá (plímb plimbát) vb. A umbla in voie dintrun loc in altul. Var. primbla preumbla. Mr. priimnu priimnare megl. priamnu priamnari. Lat. perambŭlāre (Pushcariu 1336; Rosetti I 170) cf. umbla. Cuvint de uz general (ALR I 96) sa pastrat numai in rom. Der. plimb s. n. (balustrada parmalic); plimba s. f. (Munt. stinghie in curte care se culca gainile); plimbare (var. primblare preumblare) s. f. (umblet in voie); plimbet s. n. (rar plimbare); plimbaretz adj. (care se plimba mult); plimbatoare s. f. (closet).

preumblá preúmblu vb. I (inv. shi pop.) 1. a (se) plimba. 2. (fig.) a indrepta a arunca (privirea).

preumblá preumblu (preimbla) vb. tranz. A se plimba. Lat. perambulo lare (Pushcariu Rosetti cf. DER; Scriban DEX).

a plimba mielu’ expr. 1. (er. d. barbatzi) a umbla dupa femei. 2. a pierde timpul.

A SE PLIMBA a da o raita a face o talpa a lua o gura de aer.

ashi plimba anatomia expr. a pleca.

dute de te plimba! expr. lasaman pace! pleaca!

plimba ursu’! expr. fugi deaici! pleaca!