PLIMBÁ plimb vb. I. 1. Refl. A umbla fara graba dintrun loc intraltul sau de colo pina colo (pe jos sau cu un vehicul) pentru a se recrea a face mishcare a lua aer. Nelinishtit se plimba intruna prin odaia lui de lucru. SADOVEANU E. 146. Se plimba dupaamiaza insotzita de copii pe plaja sau in lungul digului spre far. BART E. 315. In faptul diminetzii prin parc ingindurata Se plimba visatoare Fatma. COSHBUC P. I 52. ◊ Expr. A se plimba ea voda prin loboda = a umbla de colo pina colo fara nici un rost. ♦ Tranz. A scoate la plimbare a insotzi la plimbare; a purta de colo pina colo. Plimba copilul. ▭ O data de doua ori de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celalalt al puntzii. GALAN Z. R. 59. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte) A mishca a purta incoace shi incolo a muta a trece dintro parte in alta. Cu o oglinda ovala plimbata de sus in jos din dreapta shi stinga ishi examina ceafa shi cutele rochiei in spate. PETRESCU C. V. 167. Din cind in cind Elisabeta Galaciuc sotzia lui i plimba pe fatza o frunza de lipan. SAHIA N. 41. ◊ Refl. pas. Din minan mina sceptrul se plimba. ALEXANDRESCU M. 347. ◊ Fig. (Cu complementul «ochii» «privirile») Subprefectul ishi plimba ochii roata obosit. VORNIC P. 220. Sa sprijinit cu un deget in butonul soneriei shi a ramas asha plimbindushi privirile prin curtea pustie. GALAN B. I 52. Variante: preumblá preumblu (DAVIDOGLU M. 54 CAMILAR N. I 200) primblá primblu (GHEREA ST. CR. I 170 ALECSANDRI T. 65 RUSSO O. 46) implimbá (SHEZ. VI 107) vb. I.