BALÁI ÁIE balai aie adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plavan. ♦ (Substantivat f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A intzarca balaia = sa ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia sa terminat cu foloasele ushor obtzinute. (Pop.) A intrat balaia in sat = sa luminat de ziua. Bal + suf. ai.

balai ~e [At: ALECSANDRI P. I 26 / V: ~ae sf af / E: bal + ai(e)] 1 a (D. parul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni) Blond la par shi albicios la fatza. 3 a (D. animale mai ales d. vaci shi oi) Balan (4) Cf plavan. 45 sf (Vaca sau) iapa alba Si: balan (7). 6 sf (Fam; ie) A intzarcat ~a Sa terminat cu traiul in abundentza shi fara multa osteneala din partea cuiva. 7 sf (Iae) Sa ispravit cu ceva bun sau avantajos. 8 sf (Pop; ie) A intrat ~a in sat Sa luminat de ziua. 910 sf (Pop) (Fata sau) femeie blonda. 11 a (Pop; ie) Ba (sau k) e laie ba (sau k) e ~e Ba una ba alta. 12 a (Pop; ie) Ori laie ori ~e Ori una ori alta. 13 a (Reg; ilav) Nici (e) laie nici ~e Neclar. 14 (Ial) Nici asha nici asha. 15 (Irg; d. stabilirea unui pretz; ie) Nici lupul pe ~e nici ~a pe lup Nici una nici alta ci la mijloc. 16 sf (Reg; fig; in injuraturi) Mama. 17 sf (Reg) Varietate de struguri nedefinita mai indeaproape. 18 sf (Iht; reg) Ocheana (Rutitus rutitus). corectata

balái e adj. 1 (despre oameni sau despre parul lor) Blond. 2 (despre animale) Cu parul alb; balan. Vaca balaie. ◇ Expr. (pop.) Ori laie ori balaie v. lai. Nici laie nici balaie v. lai. K e laie cai balaie sau ba e laie bai balaie v. lai. A nu spune nici laie nici balaie v. spune. ◆ (subst. f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◇ Expr. (fam.) A intzarcat balaia = sa terminat cu posibilitatea de a profita de slabiciunea naivitatea sau munca altuia. (pop.) Nici lupul pe balaie nici balaia pe lup se spune atunci cand se incheie o afacere cu un pretz care nu este nici cel cerut nici cel oferit. A intrat balaia in sat = sa luminat de ziua. • pl. ai aie. /bal + ai.

BALÁI ÁIE balai aie adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plavan. ♦ (Substantivat f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A intzarcat balaia = sa ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia sa terminat cu foloasele ushor obtzinute. (Pop.) A intrat balaia in sat = sa luminat de ziua. Ori laie ori balaie v. laie. Bal + suf. ai.

BALÁI E balai e adj. 1. (Despre parul oamenilor p. ext. despre oameni) Blond balan. O fata... a rasarit balaie k toamna printre clai. DESHLIU G. 49. Eu am simtzit in nari... acea mireasma care imi placea so respir din parul balai shi de la iia lelitzei Anica. SADOVEANU N. F. 13. Un baiat frumos cu barba mare balaie. SADOVEANU M. 120. Copila... Cu vinetzi ochi cu par balai Tot sufletumi te cere... IOSIF PATR. 58. Draga mii oitza laie SHi lelitza cea balaie. SHEZ. I 213. ◊ (Poetic) Maci roshii... napadira grinele balaie. BENIUC V. 75. Veneau cu fatza catre soare zvirlind cu dreapta samintza balaie de orz. SANDUALDEA D. N. 287. Luna... luna iesentreaga se inaltzasha balaie SHi din tzarm in tzarm dureaza o carare de vapaie. EMINESCU O. I 154. 2. (Mai ales la f. despre culoarea parului unor animale cu deosebire a vacilor shi a oilor) Alb balan bal (2). V. plavan. Oaie balaie. ◊ Expr. K e laie cai balaie sau ba e laie bai balaie = ba una ba alta; ba alba ba neagra; asha shi pe dincolo. Gura babei umbla cum umbla melitza: k fata lui nu asculta cai ushernica cai lenesha cai soi rau cai laie cai balaie. CREANGA P. 285. Ori laie ori balaie = (in chip de concluzie la o discutzie mai lunga) ori una ori alta; ori in bine ori in rau; sa saleaga o data. Nici laie nici balaie = (in legatura cu luarea unei atitudini) nici asha nici asha. Dapoi cind or veni... ai noshtri [barbatzi]? Atunci voi sa va facetzi moarten papushoi sa nu spunetzi nici laie nici balaie. CREANGA P. 13. ♦ (Substantivat f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. Spre cireada tot alerg Pe balaie sami aleg. SHEZ. VIII 84. ◊ Expr. Nici lupul pe balaie nici balaia pe lup se zice cind se tocmesc doi oameni shi se invoiesc la un pretz mijlociu care nui nici cel cerut nici cel oferit. A intzarcat balaia = sa ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia; sa dus chilipirul avantajul. A intrat balaia in sat = sa luminat de ziua. Pl. f. shi: balai (SADOVEANU N. F. 6).

BALÁI ÁIE balai aie adj. 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Cu parul alb balan plavan. ◊ Expr. K e laie cai balaie sau ba e laie bai balaie = ba una ba alta; asha shi pe dincolo. Ori laie ori balaie = ori una ori alta; sa se decida intrun fel. Nici laie nici balaie = nici asha nici asha. ♦ (Substantivat f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. A intzarcat balaia = sa ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia sa dus chilipirul. A intrat balaia in sat = sa luminat de ziua. Din bal + suf. ai.

BALÁI ~áie adj. 1) (despre par) Care este de culoare deschisa; blond; galbui galbior. 2) (despre persoane) Care are parul shi tenul de culoare deschisa; blond. 3) shi substantival (despre animale) Care are parul sau lana de culoare albagalbuie sau albacenushie. * A intzarcat ~aia sa sfarshit cu posibilitatea de a trage foloase nemeritate. /bal + suf. ~ai

baláĭ áĭe adj. pl. m. balaĭ f. balaĭ (d. bal infl. de laĭ sh.a. V. balan). Blond (ob. mai mult la fem.): fata vaca balaĭe. Prov. A’ntzarcat Balaĭa (numele vaciĭ) nu maĭ da lapte adica „s’a sfirshit cutare chilipir”. Orĭ laie orĭ balaĭe. V. laĭ 1.

balán a adj. 1 (despre oameni sau despre parul lor) Blond. Ieshi copile cu parul balan afara shi ride la soare doar sa indrepta vremea (CR.). ◆ (in superstitzii; iron.; subst. m.) Dracul. 2 (despre animale) Cu parul alb; balai. Cal balan ◆ (subst.) Cal sau iapa cu parul alb. ◇ Expr. (pop.) Popa era calare pe balana shi intreba de iapa se spune despre un om uituc sau zapacit. E mincat k balana de ham se spune despre o persoana care se afla in mare saracie. 3 (despre plante mai ales despre cereale) De culoare deschisa galben spre alb. • pl. i e. /bal + an.

balaiu a. 1. cam balan: parul tau balaiu shi moale EM.; 2. balaia vaca aproape alba: a intzarcat balaia nu mai e indestulare; el nu shtie nici cei laie nici cei balaie PANN. [V. balan].

balan a. de coloare intre alb shi galben sau auriu (se zice mai ales de fatza shi de par). [Derivat din bal cu sufixul an: varianta balaiu e analogica (cf. laiu)]. ║ m. bou sau cal cu parul aproape alb: hi! balane!

balái adj. m. pl. balái; f. sg. shi pl. baláie

balái adj. m. pl. balái; f. sg. baláie pl. baláie/balai

balai f. balaie

BALÁI adj. v. blond.

BALAI adj. balan blond galben (pop.) galbior (inv. shi reg.) plavitz (reg.) plavai plavan plaviu (Ban.) bal. (Cu parul ~.)

Balai ≠ negricios negru oachesh smolit tuciuriu

balái aie balai aie adj. (ref. la animale) Cu parul sau lana alba sau albgalbui: „Cu oile balaiele” (Lenghel 1985: 217). ♦ (onom.) Balai Balaiu nume de familie (22 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007); Balaia nume care se da vacilor albe. Din bal „alb” + suf. ai (MDA). Cuv. rom. > magh. baláj (Bakos 1982).

balái balaie adj. 1. (ref. la parul oamenilor) Blond. 2. (ref. la animale) Cu parul sau lana alba sau albgalbui: „Cu oile balaiele” (Lenghel 1985: 217). Balaia nume care se da vacilor albe. Din bal „alb” + ai; Cuv. rom. preluat in magh. (baláj) (Bakos 1982).

a intzarcat balaia! expr. gata! sa terminat!; nu mai sunt resurse!

ori e laie ori balaie! expr. alege una din doua!