lai¹ sn [At: DN³ / P: le / Pl: ~uri / E: fr, eg lai] (Lit) Poezie medievală cu caracter liric sau narativ.

lai² sn vz laie¹

LAI, LÁIE, lăi, adj. (Popular) Negru sau negru amestecat cu alb (v. fumuriu, cenușiu). Medeanul se umplu de căciuli negre, de ițari creți, de brîne verzi sau roșii, de sumane lăi sau de cojoace albe. HOGAȘ, DR. II 130. Cu un obraz sau cu amîndoi obrajii lăi (cenușii). ȘEZ. II 151. Mioriță laie, laie bucălaie. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ În construcție cu «bălaie» v. bălai. – Variantă: lău (ȘEZ. III 140) adj. m.

LAI s.n. (Lit.) Poezie medievală cu caracter liric sau narativ. [Pron. le, pl. -uri. / < fr., engl. lai < cuv. celtic].

LAI s. n. poezie medievală cu caracter liric sau narativ, cu versuri scurte, în general de opt silabe, și cu rimă plată. (< fr., engl. lai)

LAI láie (lăi) (mai ales despre lâna oilor) Care este de culoare neagră sau neagră-cenușie; negru sau negru-cenușiu. ◊ Nici laie, nici bălaie nici așa, nici așa. [Monosilabic] /cf. alb. laja

1) laĭ și lăŭ, láĭe adj., pl. m. laĭ și lăĭ, f. lăĭ (alb. lĭaĭ, id.). Cenușiŭ închis, sein (vorbind de oĭ): oaĭe, lînă laĭe (la Hațeg, căiță laĭe, căcĭulă neagră). Orĭ laĭe, orĭ bălaĭe, orĭ una, orĭ alta; orĭ într’un fel, orĭ într’altu: trebuĭe să te hotărăștĭ odată: orĭ laĭe, orĭ bălaĭe! – În „Mioriță laĭe, laĭe, bucălaĭe”, laĭe e o prescurtare din bucălaĭe, după cum în altă P. P. e o prescurtare din bălaĭe: Stăĭ, oaĭe laĭe, bălaĭe! Tot așa „Lie, lie, cĭocîrlie” saŭ „Rudă, rudă, paparudă”. V. țigaĭ.

2) laĭ v. tr. V. haŭ.

laie² a [At: CREANGĂ, A. 47 / Pl: lăi / E: lat labes, ngr λάἴο] (Pop) 1 (D. lână sau d. țesături din lână de oaie) Negru. 2 Negru amestecat cu alb. 3 Gri. 4 (D. om) Cărunt. 5 (Îe) Că e ~, că-i bălaie sau ba e ~, ba-i bălaie Ba una, ba alta. 6 (Îae) Așa și pe dincolo. 7 (Îe) Ori ~, ori bălaie Ori așa, ori invers, alege! 8 (Îe) Nici ~, nici bălaie Nici așa, nici așa.

LĂU adj. m. v. lai.

laiu a. negru vânăt: mioriță laie, laie bucălaie POP.; lână laie, de calitate proastă. [Albanez LAĬ]. ║ f. laie, oaie cu lâna cenușie: giguri de suman și lăi și de noaten CR. V. bălaiu.

lăŭ, láĭe, V. laĭ, laĭe.

lai (pop.) adj. m., f. láie; pl. m. și f. lăi

lai adj. m., f. láie; pl. m. și f. lăi

lai (adj.), f. laie

laiu, laie; lăi pl. m. și f.

LAI adj. negru. (Oaie, lână ~.)

LAI adj. negru. (Oaie, lînă ~.)

lái (láie), adj. – 1. Sur, brumăriu, gri. – 2. De culoare închisă, negru. – Var. lău. Mr. laiu „negru”. Origine necunoscută. Explicațiile încercate pînă acum nu par suficiente. A fost considerat ca provenind din alb. ljaj „roșcat, blond-auriu” (P. Papahagi, Jb., XII, 103), care ar putea reprezenta lat. flavus; dar, pe lîngă dificultățile fonetice și semantice, nu există alt ex. de cuvînt lat. intrat în rom. prin intermediul alb. După Pascu, Beiträge, 35 și Pascu, I, 71 stă în locul lui *gălai, din lat. galla „gogoașă de ristic”. Der., din gr. λάγειος „iepuraș” (Diculescu, Elementele, 440), este foarte neverosimilă. După Pușcariu, Dacor., V, 547-50 și DAR, din lat. labes, „pată”, explicație puțin probabilă, deoarece în lat. acest sens este secundar (labes aparține aceleiași familii cu labor), și că în rom. sensul de „negru” este secundar (lai este culoarea gri natural a anumitor tipuri de lînă sau culoarea neagră amestecată cu alb sau cărunt). Anterior indoeurop., după Lahovary 332. Dacă se ține cont de faptul că acest cuvînt se aplică numai la lînă, și că indică o culoare naturală, așa cum rezultă de la spălarea lînii (cf. fr. écru, sp. crudo, care de asemeni a ajuns să indice o culoare), ne-am putea gîndi la verbul la „a spăla”; dar der. nu este clară, și rămîne neexplicată relația obscură cu bălăi. Cf. lăun. Din rom. provin ngr. λάίους (Murnu, Lehnw., 30), probabil alb. ljaj (Tiktin; DAR), sb. laja, slov. laja, lajka, ceh. lajka, rut. ljajistyi (Candrea, Elemente, 408).

lai (cuv. fr. [lε]; la minnesängeri*, leich), una dintre cele mai importante forme ale liricii medievale, promovată mai ales de truveri*, foarte răspândită începând cu sec. 12 și încheind cu sfârșitul sec. 14. Este un poem cântat, cu acomp. instr., în care sunt exprimate sentimente personale. Originile sale se pierd în epoci îndepărtate; s-ar părea că a apărut în țările celtice prin sec. 6 (termenul desemnând la început un zgomot sau un sunet, apoi o melodie și în cele din urmă un cântec; nu este exclusă nici originea în imnurile lat. pop. și în secvențe [I, 1]; v. și Kyrie eleison). L. pot fi întâlnite fie a) izolat, ca creații anonime sau de autori cunoscuți (acestea fiind formele cele mai șlefuite), fie b) inserate în lungile povestiri în proză. Cele din prima categorie sunt, în general, scurte (de la 60 la aproximativ 300 versuri), în principiu repartizate în 12 strofe. De obicei prima și ultima strofă sunt identice ca structură, asemănări putând interveni însă și între cele interioare. L. din a doua categorie erau formate, în general, din catrene octosilabice. Se pare că ar fi avut preludii* instr. Forma măiestrită a l. poate fi întâlnită în creația lui Guillame de Machaut. V. virelai.

lái, laie, adj. – (reg.) Negru sau negru amestecat cu alb. Negru foarte deschis (Latiș): „Cele lăi, / Pă văi” (Antologie, 1980: 107). – Cf. alb laja (DEX); probabil cuvânt autohton, cf. alb laja (Brâncuș, 1983); lat. labes, ngr. laio (MDA). Cuv. rom. > srb. laja, slov. laja, lajka, ceh. lajka, ucr. ljajistyi (Candrea, cf. DER).

lái, laie, adj. – Negru sau negru amestecat cu alb. Negru foarte deschis (Latiș): „Cele lăi, / Pă văi” (Antologie 1980: 107). – Probabil cuvânt autohton, cf. alb laja (Brâncuși 1983); Cuv. rom. preluat în slovacă (Macrea 1970: 15).

LAI [le] (cuv. fr.) subst. Gen poetic și muzical de origine celtică în literatura franceză medievală, destinat a fi cântat sau declamat, cu acompaniament de harpă și cultivat de truveri în N Franței (pen. Bretania). Inițial era o povestire scurtă de inspirație istorică, eroică sau romanescă, împletind miracolul cu realul, cel mai de seamă reprezentant fiind Marie de France. Din sec. 13, termenul denumește o piesă lirică în care, de obicei, era cântată iubirea, cel mai cunoscut autor de l. din această perioadă fiind Guillaume de Machaut.

ori e laie, ori bălaie! expr. alege una din două!