lai¹ sn [At: DN³ / P: le / Pl: ~uri / E: fr eg lai] (Lit) Poezie medievala cu caracter liric sau narativ.

lai² sn vz laie¹

LAI LÁIE lai adj. (Popular) Negru sau negru amestecat cu alb (v. fumuriu cenushiu). Medeanul se umplu de caciuli negre de itzari cretzi de brine verzi sau roshii de sumane lai sau de cojoace albe. HOGASH DR. II 130. Cu un obraz sau cu amindoi obrajii lai (cenushii). SHEZ. II 151. Mioritza laie laie bucalaie. ALECSANDRI P. P. 1. ◊ In constructzie cu «balaie» v. balai. Varianta: lau (SHEZ. III 140) adj. m.

LAI s.n. (Lit.) Poezie medievala cu caracter liric sau narativ. [Pron. le pl. uri. / < fr. engl. lai < cuv. celtic].

LAI s. n. poezie medievala cu caracter liric sau narativ cu versuri scurte in general de opt silabe shi cu rima plata. (< fr. engl. lai)

LAI láie (lai) (mai ales despre lana oilor) Care este de culoare neagra sau neagracenushie; negru sau negrucenushiu. ◊ Nici laie nici balaie nici asha nici asha. [Monosilabic] /cf. alb. laja

1) laĭ shi laŭ láĭe adj. pl. m. laĭ shi laĭ f. laĭ (alb. lĭaĭ id.). Cenushiŭ inchis sein (vorbind de oĭ): oaĭe lina laĭe (la Hatzeg caitza laĭe cacĭula neagra). Orĭ laĭe orĭ balaĭe orĭ una orĭ alta; orĭ intr’un fel orĭ intr’altu: trebuĭe sa te hotarashtĭ odata: orĭ laĭe orĭ balaĭe! In „Mioritza laĭe laĭe bucalaĭe” laĭe e o prescurtare din bucalaĭe dupa cum in alta P. P. e o prescurtare din balaĭe: Staĭ oaĭe laĭe balaĭe! Tot asha „Lie lie cĭocirlie” saŭ „Ruda ruda paparuda”. V. tzigaĭ.

2) laĭ v. tr. V. haŭ.

laie² a [At: CREANGA A. 47 / Pl: lai / E: lat labes ngr λάἴο] (Pop) 1 (D. lana sau d. tzesaturi din lana de oaie) Negru. 2 Negru amestecat cu alb. 3 Gri. 4 (D. om) Carunt. 5 (Ie) K e ~ cai balaie sau ba e ~ bai balaie Ba una ba alta. 6 (Iae) Asha shi pe dincolo. 7 (Ie) Ori ~ ori balaie Ori asha ori invers alege! 8 (Ie) Nici ~ nici balaie Nici asha nici asha.

LAU adj. m. v. lai.

laiu a. negru vanat: mioritza laie laie bucalaie POP.; lana laie de calitate proasta. [Albanez LAĬ]. ║ f. laie oaie cu lana cenushie: giguri de suman shi lai shi de noaten CR. V. balaiu.

laŭ láĭe V. laĭ laĭe.

lai (pop.) adj. m. f. láie; pl. m. shi f. lai

lai adj. m. f. láie; pl. m. shi f. lai

lai (adj.) f. laie

laiu laie; lai pl. m. shi f.

LAI adj. negru. (Oaie lana ~.)

LAI adj. negru. (Oaie lina ~.)

lái (láie) adj. 1. Sur brumariu gri. 2. De culoare inchisa negru. Var. lau. Mr. laiu „negru”. Origine necunoscuta. Explicatziile incercate pina acum nu par suficiente. A fost considerat k provenind din alb. ljaj „roshcat blondauriu” (P. Papahagi Jb. XII 103) care ar putea reprezenta lat. flavus; dar pe linga dificultatzile fonetice shi semantice nu exista alt ex. de cuvint lat. intrat in rom. prin intermediul alb. Dupa Pascu Beiträge 35 shi Pascu I 71 sta in locul lui *galai din lat. galla „gogoasha de ristic”. Der. din gr. λάγειος „iepurash” (Diculescu Elementele 440) este foarte neverosimila. Dupa Pushcariu Dacor. V 54750 shi DAR din lat. labes „pata” explicatzie putzin probabila deoarece in lat. acest sens este secundar (labes apartzine aceleiashi familii cu labor) shi k in rom. sensul de „negru” este secundar (lai este culoarea gri natural a anumitor tipuri de lina sau culoarea neagra amestecata cu alb sau carunt). Anterior indoeurop. dupa Lahovary 332. Daca se tzine cont de faptul k acest cuvint se aplica numai la lina shi k indica o culoare naturala asha cum rezulta de la spalarea linii (cf. fr. écru sp. crudo care de asemeni a ajuns sa indice o culoare) neam putea gindi la verbul la „a spala”; dar der. nu este clara shi ramine neexplicata relatzia obscura cu balai. Cf. laun. Din rom. provin ngr. λάίους (Murnu Lehnw. 30) probabil alb. ljaj (Tiktin; DAR) sb. laja slov. laja lajka ceh. lajka rut. ljajistyi (Candrea Elemente 408).

lai (cuv. fr. [lε]; la minnesängeri* leich) una dintre cele mai importante forme ale liricii medievale promovata mai ales de truveri* foarte raspandita incepand cu sec. 12 shi incheind cu sfarshitul sec. 14. Este un poem cantat cu acomp. instr. in care sunt exprimate sentimente personale. Originile sale se pierd in epoci indepartate; sar parea k a aparut in tzarile celtice prin sec. 6 (termenul desemnand la inceput un zgomot sau un sunet apoi o melodie shi in cele din urma un cantec; nu este exclusa nici originea in imnurile lat. pop. shi in secventze [I 1]; v. shi Kyrie eleison). L. pot fi intalnite fie a) izolat k creatzii anonime sau de autori cunoscutzi (acestea fiind formele cele mai shlefuite) fie b) inserate in lungile povestiri in proza. Cele din prima categorie sunt in general scurte (de la 60 la aproximativ 300 versuri) in principiu repartizate in 12 strofe. De obicei prima shi ultima strofa sunt identice k structura asemanari putand interveni insa shi intre cele interioare. L. din a doua categorie erau formate in general din catrene octosilabice. Se pare k ar fi avut preludii* instr. Forma maiestrita a l. poate fi intalnita in creatzia lui Guillame de Machaut. V. virelai.

lái laie adj. (reg.) Negru sau negru amestecat cu alb. Negru foarte deschis (Latish): „Cele lai / Pa vai” (Antologie 1980: 107). Cf. alb laja (DEX); probabil cuvant autohton cf. alb laja (Brancush 1983); lat. labes ngr. laio (MDA). Cuv. rom. > srb. laja slov. laja lajka ceh. lajka ucr. ljajistyi (Candrea cf. DER).

lái laie adj. Negru sau negru amestecat cu alb. Negru foarte deschis (Latish): „Cele lai / Pa vai” (Antologie 1980: 107). Probabil cuvant autohton cf. alb laja (Brancushi 1983); Cuv. rom. preluat in slovaca (Macrea 1970: 15).

LAI [le] (cuv. fr.) subst. Gen poetic shi muzical de origine celtica in literatura franceza medievala destinat a fi cantat sau declamat cu acompaniament de harpa shi cultivat de truveri in N Frantzei (pen. Bretania). Initzial era o povestire scurta de inspiratzie istorica eroica sau romanesca impletind miracolul cu realul cel mai de seama reprezentant fiind Marie de France. Din sec. 13 termenul denumeshte o piesa lirica in care de obicei era cantata iubirea cel mai cunoscut autor de l. din aceasta perioada fiind Guillaume de Machaut.

ori e laie ori balaie! expr. alege una din doua!