LAI [le] (cuv. fr.) subst. Gen poetic shi muzical de origine celtica in literatura franceza medievala destinat a fi cantat sau declamat cu acompaniament de harpa shi cultivat de truveri in N Frantzei (pen. Bretania). Initzial era o povestire scurta de inspiratzie istorica eroica sau romanesca impletind miracolul cu realul cel mai de seama reprezentant fiind Marie de France. Din sec. 13 termenul denumeshte o piesa lirica in care de obicei era cantata iubirea cel mai cunoscut autor de l. din aceasta perioada fiind Guillaume de Machaut.