lái (láie) adj. 1. Sur brumariu gri. 2. De culoare inchisa negru. Var. lau. Mr. laiu „negru”. Origine necunoscuta. Explicatziile incercate pina acum nu par suficiente. A fost considerat k provenind din alb. ljaj „roshcat blondauriu” (P. Papahagi Jb. XII 103) care ar putea reprezenta lat. flavus; dar pe linga dificultatzile fonetice shi semantice nu exista alt ex. de cuvint lat. intrat in rom. prin intermediul alb. Dupa Pascu Beiträge 35 shi Pascu I 71 sta in locul lui *galai din lat. galla „gogoasha de ristic”. Der. din gr. λάγειος „iepurash” (Diculescu Elementele 440) este foarte neverosimila. Dupa Pushcariu Dacor. V 54750 shi DAR din lat. labes „pata” explicatzie putzin probabila deoarece in lat. acest sens este secundar (labes apartzine aceleiashi familii cu labor) shi k in rom. sensul de „negru” este secundar (lai este culoarea gri natural a anumitor tipuri de lina sau culoarea neagra amestecata cu alb sau carunt). Anterior indoeurop. dupa Lahovary 332. Daca se tzine cont de faptul k acest cuvint se aplica numai la lina shi k indica o culoare naturala asha cum rezulta de la spalarea linii (cf. fr. écru sp. crudo care de asemeni a ajuns sa indice o culoare) neam putea gindi la verbul la „a spala”; dar der. nu este clara shi ramine neexplicata relatzia obscura cu balai. Cf. laun. Din rom. provin ngr. λάίους (Murnu Lehnw. 30) probabil alb. ljaj (Tiktin; DAR) sb. laja slov. laja lajka ceh. lajka rut. ljajistyi (Candrea Elemente 408).