lai (cuv. fr. [lε]; la minnesängeri* leich) una dintre cele mai importante forme ale liricii medievale promovata mai ales de truveri* foarte raspandita incepand cu sec. 12 shi incheind cu sfarshitul sec. 14. Este un poem cantat cu acomp. instr. in care sunt exprimate sentimente personale. Originile sale se pierd in epoci indepartate; sar parea k a aparut in tzarile celtice prin sec. 6 (termenul desemnand la inceput un zgomot sau un sunet apoi o melodie shi in cele din urma un cantec; nu este exclusa nici originea in imnurile lat. pop. shi in secventze [I 1]; v. shi Kyrie eleison). L. pot fi intalnite fie a) izolat k creatzii anonime sau de autori cunoscutzi (acestea fiind formele cele mai shlefuite) fie b) inserate in lungile povestiri in proza. Cele din prima categorie sunt in general scurte (de la 60 la aproximativ 300 versuri) in principiu repartizate in 12 strofe. De obicei prima shi ultima strofa sunt identice k structura asemanari putand interveni insa shi intre cele interioare. L. din a doua categorie erau formate in general din catrene octosilabice. Se pare k ar fi avut preludii* instr. Forma maiestrita a l. poate fi intalnita in creatzia lui Guillame de Machaut. V. virelai.