bal ~a [At: ANON. CAR. / V: bel¹ a bala bea² sf bala a / Pl: ~i ~e / E: vsl вѣлъ] (Reg) 1 a (D. parul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; ioc oachesh) Cu parul blond shi cu fatza alba. 3 a Frumos. 4 sf Iubita. 5 sf Lele. 6 a (D. animale; ioc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb.

bal a adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre parul lor) Blond. 2 (despre animale mai ales despre oi) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. • pl. i e. /<sl. veche бала.

BAL A bali e adj. (Ban. Transilv.) 1. (Despre oameni in opozitzie cu oachesh smead) Blond; balai balan. Frunza verde calapar Doi voinici maica ma cer: Unui negru unui bal. Frunza verde de mar dulce Dupa bal maica mash duce. HODOSH P. P. 186. 2. (Despre oi mai rar despre boi vaci ciini sau cai; in opozitzie cu lai) Alb pe tot corpul sau numai pe bot.

BAL A bali e adj. (Reg.) 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. Slav (v. sl. bĕlŭ „alb”).

BAL ~a (~i ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu

BAL adj. (Ban.) Balan blond alb. Bĕl. Albus. AC 330. Etimologie: sl. bĕlŭ. Vezi shi baloi Cf. galbenetz (2). adjectiv

bal a. 1. alb vorbind de oi (in opozitziune cu laiu); 2. in Banat: frumos mandru (in cantecele populare); 3. in Oltenia: bala lele tzaranca. [Slav. BIELŬ alb].

bal bala adj. pl. baĭ bale (vsl. bĭelŭ alb. V. balaĭ balcosh). Ban. Trans. vest. Balaĭ.

bea² sf vz bal

bel¹ ~a a vz bal

bel a. Mold. V. bal.

bal (reg.) adj. m. pl. bali; f. bắla pl. bắle

bal adj. m. pl. bali; f. sg. bala pl. bale

BAL adj. v. balai balan blond galben.

bal adj.v. BALAI BALAN BLOND GALBEN.

bal bala bala (bal bel) adj. (inv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lana de culoare alba; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea parului) Balai: „Maica doi feciori ma cer / Unui negru shaltu bal” (Barlea 1924 I: 310). ♦ Valea lui Bal toponim in Rohia; Baleasa afluent al Izei ce izvorashte sub vf. SHtefanitzei shi se varsa in Iza la Salishte. Din sl. bĕlŭ „alb” (DER MDA); cuvant autohton (Hasdeu Brancush) din radicalul i.e *bhel „stralucitor alb” (v. Pokorny IEW 118).

bal bala bala (bal bel) adj. (inv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lana de culoare alba; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea parului) Balai: „Maica doi feciori ma cer / Unui negru shaltu bal” (Barlea 1924 I: 310). Valea lui Bal toponim in RohiaLapush; Baleasa afluent al Izei ce izvorashte sub vf. SHtefanitzei shi se varsa in Iza la Salishtea; Balan nume de familie provenit dintro porecla sau un supranume („blond”). Din sl. bĕlŭ „alb” (DA DER); Cuvant autohton (Hasdeu 1894 Brancushi 1983) din radicalul i.e *bhel „stralucitor alb”.