bal bala bala (bal bel) adj. (inv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lana de culoare alba; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea parului) Balai: „Maica doi feciori ma cer / Unui negru shaltu bal” (Barlea 1924 I: 310). ♦ Valea lui Bal toponim in Rohia; Baleasa afluent al Izei ce izvorashte sub vf. SHtefanitzei shi se varsa in Iza la Salishte. Din sl. bĕlŭ „alb” (DER MDA); cuvant autohton (Hasdeu Brancush) din radicalul i.e *bhel „stralucitor alb” (v. Pokorny IEW 118).