balabani vtr [At: BARAC T. 7/1 / V: (rar) ~bun~ / Pzi: ~nesc / E: ns cf balalai bananai] 12 vtr (D. persoane shi d. membrele sau o parte a corpului uman) A (se) mishca (reflex) (intro parte) shi intralta (osciland cu shovaiala sau) legananduse Si: a (se) balangani (34) (reg) a (se) balangai (12) (reg) a (se) balalai a bananai (12). 3 vr (Reg) A tremura. 4 vt (Reg) A trancani. 56 vt A face pe cineva (fara voia lui) sa se mishte sau sa se aplece (intro parte sau in alta) Si: a hurduca a scutura a zgaltzai. 7 vr A se clatina greoi incoace shi incolo (k omul beat) Si: a shovai. 8 vr (Fam) A se imbranci in lupta dreapta (in gluma). 9 vr (Fig; fam) A se certa. 10 vr (Irg; if ~buni) A se invarti in pat. 11 vr (Iaf) A avea insomnie. 12 vi (Reg) A petrece in voie flecarind.

balabani vb. IV. 1 refl. (despre oameni) A se deplasa intro parte shi intralta cu mishcari leganate shovaitoare (k un om beat); (pop.) a se balalai a se balangai a se balangani (reg.) a se bananai. ◆ (despre partzi ale corpului sau ext. despre obiecte care atirna) A se mishca intro parte shi intralta a oscila a se legana sau a face sa oscileze sa se legene. ◇ (tr.) Ishi balabanea miinile pe linga corp. 2 tr. A face pe cineva sa se mishte sau sa se aplece fara voia lui intro parte ori intralta; a hurduca a zgiltzii. 3 refl. Fig. (pop. fam.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) A se lupta a se zbate pentru a invinge o greutate. ◆ A se certa a se ciorovai cu cineva. Cit sa balabanit mama cu tata din pricina mea tot pea mamei a ramas! (CR.). • prez.ind. esc. /form. expr.; cf. balangai balangani.

BALABANÍ balabanesc vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A se clatina a se legana greoi in mers incoace shi incolo (k un om beat). Se ridica. Mergea balabaninduse. No sa ajunga prea departe. STANCU D. 158. [Scamatorul] se balabanea... nesigur shi pe urma... cazu alaturi. SAHIA N. 69. Cintind cu palaria pe ceafa se oprea la fiecare coltz balabaninduse shi vorbind singur. DUNAREANU N. 17. 2. Tranz. (Despre partzi ale corpului sau despre obiecte care atirna) A mishca intro parte shi intralta a face sa oscileze a legana. Se pomenise fugind prin mijlocul drumului balabanind in intuneric miinile. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 68. Trifon Gugu balabanea o pushca in aer shi chiuia shi striga cu o vioiciune ce nu se potrivea de loc cu fatza lui morocanoasa. REBREANU R. II 153. Pedelul a ieshit in ograda cu clopotul cel mare shi a prins al balabani inspre cele patru puncte cardinale. SADOVEANU N. F. 151. ◊ Refl. I se balabanea capul intro parte shi in cealalta. PAS L. I 7. ◊ Intranz. Picioarele i erau asha de lungi incit balabaneau dea lungul coastelor catirului mai pina la pamint. ALECSANDRI la TDRG. ♦ (Rar) A face pe cineva sa se mishte sau sa se aplece fara voia lui cind intro parte cind intralta; a hurduca a zgiltzii a scutura. Cite giupinese cu testemeluri citzi logofitzei... tot Piciu i balabaneshte hurduzhurduz prin toate ratacaniile. ALECSANDRI T. 530. 3. Refl. Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A se trudi in fel shi chip pierzind mult timp pentru a invinge o greutate; a se zbate a se lupta; a se ciorovai a se ciondani cu cineva (pentru ceva). Citeva zile se balabani ea asha cu valurile apelor. ISPIRESCU L. 121. In sfirshit cit sa balabanit mama cu tata din pricina mea tot pea mamei a ramas! CREANGA 17.

BALABANÍ balabanesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) mishca intro parte shi intralta; a (se) legana a (se) clatina. A ieshit in ograda cu clopotul cel mare shi a prins al balabani (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa a se ciorovai. Cat sa balabanit mama cu tata din pricina mea tot pea mamei a ramas (CREANGA).

A SE BALABANÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A merge nesigur legananduse shi poticninduse; a se clatina. 2) rar A se certa ushor pentru lucruri marunte; a se ciorovai; a se ciondani. /Orig. nec.

balabanì v. a se lupta cu ceva mare shi greu cu ceva mai presus de puterile sale (sens special Munteniei): cateva zile se balabani ea asha cu valurile apelor Isp. [Lit. a se lupta shoimeshte (v. balaban)].

balabanì v. Mold. 1. a hurduca: bricicarul il balabaneshte prin toate ratacaniile AL.; 2. a hutzai a bananai: picioarele balabaniau dealungul coastelor AL. [Forma amplificata din balalai].

balabanésc (ma) v. refl. (ung. belebolondúlni a munci nebuneshte a te nebuni a te balabani d. bolond bolind nebun prost. Cp. shi cu rus. balabónitĭ a flecarĭ a trancani a troncani. Cp. shi cu strepezesc). Fam. Ma zbucĭum ma chinuĭesc mult cu’n lucru. V. mocoshesc.

balabaní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. balabanésc imperf. 3 sg. balabaneá; conj. prez. 3 sa balabaneásca

balabaní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. balabanésc imperf. 3 sg. balabaneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. balabaneásca

BALABANÍ vb. a (se) clatina a (se) legana (pop.) a (se) balangani a (se) bananai (reg.) a (se) balalai a (se) balangani a (se) tingali. (Se ~ cand merge.)

BALABANÍ vb. v. certa clatina hatzai hatzana hodorogi hurduca hurducai hurui invrajbi scutura supara zdroncani zdruncina zgaltzai zgudui.

BALABANI vb. a (se) clatina a (se) legana (pop.) a (se) balangani a (se) bananai (reg.) a (se) balalai a (se) balangai a (se) tingali. (Se ~ cind merge.)

balabani vb. v. CERTA. CLATINA. HITZII. HITZINA. HODOROGI. HURDUCA. HURDUCAI. HURUI. INVRAJBI. SCUTURA. SUPARA. ZDRONCANI. ZDRUNCINA. ZGILTZII. ZGUDUI.