balabani vb. IV. 1 refl. (despre oameni) A se deplasa intro parte shi intralta cu mishcari leganate shovaitoare (k un om beat); (pop.) a se balalai a se balangai a se balangani (reg.) a se bananai. ◆ (despre partzi ale corpului sau ext. despre obiecte care atirna) A se mishca intro parte shi intralta a oscila a se legana sau a face sa oscileze sa se legene. ◇ (tr.) Ishi balabanea miinile pe linga corp. 2 tr. A face pe cineva sa se mishte sau sa se aplece fara voia lui intro parte ori intralta; a hurduca a zgiltzii. 3 refl. Fig. (pop. fam.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) A se lupta a se zbate pentru a invinge o greutate. ◆ A se certa a se ciorovai cu cineva. Cit sa balabanit mama cu tata din pricina mea tot pea mamei a ramas! (CR.). • prez.ind. esc. /form. expr.; cf. balangai balangani.