BALABANÍ balabanesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) mishca intro parte shi intralta; a (se) legana a (se) clatina. A ieshit in ograda cu clopotul cel mare shi a prins al balabani (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa a se ciorovai. Cat sa balabanit mama cu tata din pricina mea tot pea mamei a ramas (CREANGA).