proscrie [At: HELIADE D. J. 3/6 / Pzi: ~iu / E: fr proscrire cf scrie] 1 vt (Rar) A blama (1). 23 vtrp A (se) lua masuri represive impotriva cuiva mai ales pe motive politice prin scoatere de sub protectzia legilor. 45 vtr A (se) indeparta in mod fortzat din patrie Si: a exila (1) a surghiuni. 6 vt (In Antichitatea romana) A condamna la moarte pentru infractziuni politice fara forme judiciare publicand pe o lista numele celui osandit. 7 vt (Asr) A interzice.

PROSCRÍE proscríu vb. III. Tranz. (invechit) 1. A scoate pe cineva de sub scutul legilor a izgoni din propria lui tzara drept pedeapsa pentru o vina politica. exila. SHii trimisesem lista chiar de persoanele ce erau sa fie proscrise. GHICA A. 191. ◊ (Glumetz) Lupii in toate staturile Europei erau proscrishi numai in Moldavia... vietzuiau k in sinul unei republice. NEGRUZZI SH.I 279. ♦ A interzice a opri a nu ingadui. V. aboli. Uitaratzi k proscrise sint orishice dueluri? MACEDONSKI O. II 140. 2. (In antichitatea romana) A osindi la moarte fara forme de judecata inscriind numai pe un afish numele celui condamnat (osinda putind fi executata de oricine il intilnea pe condamnat).

PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fara forme judiciare publicand pe o lista speciala numele celui osandit. 2. A indeparta in mod fortzat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire lat. proscribere].

PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscriptzie. 2. a interzice (o carte o idee). (dupa fr. proscrire)

A PROSCRÍE proscríu tranz. 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fara judecata (afishand numai numele celui osandit). 2) inv. (persoane) A expulza din tzara pentru o vina de ordin politic. 3) fig. (idei activitatzi etc.) A pune sub interdictzie; a interzice. /<fr. proscrire

proscrie v. 1. a condamna la moarte fara judecata shi afishand simplu numele celor condamnatzi: Cicerone fu proscris de Antoniu; 2. a alunga a exila; 3. fig. a desfiintza: a proscrie un abuz.

*proscriŭ scris a scríe v. tr. (lat. proscribere a anuntza pin afipt a publica a promulga a despoĭa in numele legiĭ a pune capu la pretz d. pro inainte shi scríbere a scrie. V. circumscriŭ). Condamn la moarte pintr’un simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetatzenĭ romanĭ. Antoniŭ la proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desfiintzez: a proscrie un obiceĭ.

!proscrié (a ~) (proscri/proscri) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. proscríu imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sa proscríe; ger. proscriínd (scriind); part. proscrís

proscríe vb. (sil. mf. scri) ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. proscríu imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sg. shi pl. proscríe; ger. proscriínd (sil. scriind)

PROSCRÍE vb. 1. v. surghiuni. 2. v. interzice. 3. v. dezaproba.

PROSCRIE vb. 1. (JUR.) a alunga a exila a goni a izgoni a ostraciza a surghiuni (livr.) a relega (inv.) a urgisi. (La ~ din tzara.) 2. a interzice a opri. (A ~ duelul.) 3. a blama a condamna a dezaproba a infiera a reproba a respinge a stigmatiza (livr.) a dezavua (rar) a sanctziona (pop.) a osindi (inv.) a mustra a protesta (fig.) a veshteji. (Opinia publica a ~ gestul lui necugetat.)