PROSCRÍE proscríu vb. III. Tranz. (invechit) 1. A scoate pe cineva de sub scutul legilor a izgoni din propria lui tzara drept pedeapsa pentru o vina politica. exila. SHii trimisesem lista chiar de persoanele ce erau sa fie proscrise. GHICA A. 191. ◊ (Glumetz) Lupii in toate staturile Europei erau proscrishi numai in Moldavia... vietzuiau k in sinul unei republice. NEGRUZZI SH.I 279. ♦ A interzice a opri a nu ingadui. V. aboli. Uitaratzi k proscrise sint orishice dueluri? MACEDONSKI O. II 140. 2. (In antichitatea romana) A osindi la moarte fara forme de judecata inscriind numai pe un afish numele celui condamnat (osinda putind fi executata de oricine il intilnea pe condamnat).