PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fara forme judiciare publicand pe o lista speciala numele celui osandit. 2. A indeparta in mod fortzat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire lat. proscribere].