BURDUSHÍ burdushesc vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva k pe un burduf (1); a indesa a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe peretzi despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji a se coshcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravan pe cineva. Din burdush.

burdushí [At: CARAGIALE T. I 44 / V: bor~ ~ují ~doshí / Pzi: ~shesc / E: burdush + i] (Reg) 1 vt A umple ceva pana la refuz. 2 vt (Fig) A bate tare pe cineva. 3 vr A se umfla k un burduf (1). 4 vr (D. fructele rascoapte) A se strica.

BURDUSHÍ burdushesc vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva k pe un burduf (1); a indesa a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe peretzi despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji a se coshcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravan pe cineva. Din burdush.

BURDUSHÍ burdushesc vb. IV. 1. Tranz. A umple (ceva) k pe un burduf; a indesa a ticsi. O sa ne burdushim pintecele cu pepeni cu lubenitze. STANCU D. 256. Spor shi imbelshugare... sa burdushitzi pamintul de griu. ISPIRESCU la TDRG. 2. Tranz. (Uneori determinat prin «in batai») A bate zdravan a snopi a stilci in bataie. Tot o va tirnui mamasa acasa shi tat’su tot o va burdushi. PAS 7.I 123. Daca se bagau sai potoleasca pe bataushi se alegeau burdushitzi. PAS L. I 77. Ii lua in goana shii burdushi in batai pina ce trecu Dunarea. ISPIRESCU la TDRG. ♦ A trinti (pe cineva) imbrincindul; a bushi. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe peretzi despre placajul mobilei etc.) A se umfla (de umezeala sau de uscaciune); a se scoroji a se coshcovi. Tot peretele sa burdushit. 4. Refl. (Despre nori shi ape) A se umfla (k un burduf). Ici apa se scufunda bolborosind k supta de gura unei viitori colo se umfla se burdusheshte shi urla facind clabuci. VLAHUTZA O. A. 407.

BURDUSHÍ burdushesc vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva k pe un burduf; a indesa a ticsi. ♦ Refl. (Despre ape) A se umfla. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravan pe cineva. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe peretzi despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji a se coshcovi. Din burdush.

A BURDUSHÍ ~ésc tranz. pop. 1) (lucruri) A vari cu fortza intrun spatziu restrans k sa incapa mai mult; a inghesui; a indesa; a ticsi. 2) (spatzii limitate) A umple pana la refuz; a ticsi. 3) A face sa se burdusheasca. 4) fig. fam. (persoane) A snopi in bataie; a bate zdravan. /Din inv. burdush (burduf)

A SE BURDUSHÍ se ~éshte intranz. 1) (despre tencuiala sau varul de pe peretzi despre placajul unei mobile etc.) A se desprinde (de pe o suprafatza) prin umflare; a se coshcovi; a se coshi; a se scoroji. 2) (despre ape) Ashi ridica nivelul; a ieshi din maluri; a se revarsa; a irupe; a deborda. /Din inv. burdush (burduf)

burdushì v. 1. a umfla pe cineva in batai: ma cam burdushise in spate PANN; 2. a se umfla shi incovoia de uscaciune sau de umezeala (de scanduri); 3. a se muia foarte tare a se face malaietz (de poame); 4. a se face gaunos (de arbori). [Din burdush = burduf (cf. burdushel): lit. a umfla k un burduf].

burdushésc v. tr. (d. burduh burduf). Unflu. Fig. Bat raŭ coshesc snopesc: la burdushit in bataĭ. V. refl. Ma unflu. Ma indoĭ de uscacĭune: scindurile se burdushesc. Ma moĭ ma cofleshesc: perele s’aŭ burdushit. Ma fac gaunos: copaciĭ se burdushesc.

burdushí (a ~) (fam.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. burdushésc imperf. 3 sg. burdusheá; conj. prez. 3 sa burdusheásca

burdushí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. burdushésc imperf. 3 sg. burdusheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. burdusheásca

burdushi (conj. burdusheasca)

BURDUSHÍ vb. 1. v. ingramadi. 2. v. coshcovi.

BURDUSHÍ vb. v. snopi stalci.

BURDUSHI vb. 1. a ghemui a indesa a inghesui a ingramadi a ticsi (rar) a tescui (inv. shi pop.) a strimtora (reg.) a bucshi (prin Transilv. shi Mold.) a bicsi (prin Mold.) a bosoli (Mold. shi Transilv.) a desagi (Mold.) a gavozdi (fig.) a captushi. (A ~ in valiza toate cele necesare.) 2. a se coji a se coshcovi a se scoroji (pop. shi fam.) a se scofilci (reg.) a se scochitza. (Peretzii se ~.)

burdushi vb. v. SNOPI. STILCI.