BURDUSHÍ burdushesc vb. IV. 1. Tranz. A umple (ceva) k pe un burduf; a indesa a ticsi. O sa ne burdushim pintecele cu pepeni cu lubenitze. STANCU D. 256. Spor shi imbelshugare... sa burdushitzi pamintul de griu. ISPIRESCU la TDRG. 2. Tranz. (Uneori determinat prin «in batai») A bate zdravan a snopi a stilci in bataie. Tot o va tirnui mamasa acasa shi tat’su tot o va burdushi. PAS 7.I 123. Daca se bagau sai potoleasca pe bataushi se alegeau burdushitzi. PAS L. I 77. Ii lua in goana shii burdushi in batai pina ce trecu Dunarea. ISPIRESCU la TDRG. ♦ A trinti (pe cineva) imbrincindul; a bushi. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe peretzi despre placajul mobilei etc.) A se umfla (de umezeala sau de uscaciune); a se scoroji a se coshcovi. Tot peretele sa burdushit. 4. Refl. (Despre nori shi ape) A se umfla (k un burduf). Ici apa se scufunda bolborosind k supta de gura unei viitori colo se umfla se burdusheshte shi urla facind clabuci. VLAHUTZA O. A. 407.