BIRUÍ biruiesc vb. IV. Tranz. 1. A invinge a infrange a bate (un dushman un adversar etc.). ♦ Fig. (Ashi) infrana a(shi) stapani un sentiment o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stapanit copleshit de un sentiment de o emotzie etc. 2. (Pop. mai ales in constructzii negative) A fi in stare a putea a ajunge (sa...). [Prez. ind. shi: bírui] Din magh. birni.

biruí [At: CORESI EV. 21/29 / Pzi: ~iesc / E: mg birni] 1 vt (C. indica un dushman un adversar un viciu etc.) A invinge. 2 vr (Fig) Ashi infrange patimile. 3 vt A fi copleshit. 4 vt (C. e o greutate fizica) A putea duce. 5 vr (Inv; Trs; mgm) A se ridica. 6 vt A izbuti. 7 vt A rezolva. 8 vt (C. e o durere un necaz etc.) A rabda. 9 vta (inv; c. e un tzinut o tzara) A stapani. 10 vr (Inv) A se supune (cuiva). 11 vtr (SHie) A se ~ bine A fi bogat. 12 vr (Ban) Ashi masura puterile.

BIRUÍ bírui vb. IV. Tranz. 1. A invinge a infrange a bate (un dushman un adversar etc.) ♦ Fig. A(shi) infrana a(shi) stapani un sentiment o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stapanit copleshit de un sentiment de o emotzie etc. 2. (Pop. mai ales in constructzii negative) A fi in stare a putea a ajunge (sa...). Din magh. birni.

BIRUÍ birui vb. IV. Tranz. (Folosit shi absolut) 1. A invinge a infringe a supune (un dushman); a ieshi biruitor. Conjuratzii... au hotarit k lovitura sa fie data la Oteteleshanca. Aceasta... nu sa impotrivit caci era intru totul alaturi de tabara care avea sa biruie. PAS L. I 112. ◊ (Poetic) Soarele biruise cu desavirshire risipind negurile shi umplind de stralucire tapshanul Timishului. SADOVEANU F. J. 334. In sfirshit din lupta oarba Ziua biruie senina; Se desfashura Toledo K o falnica gradina. IOSIF T. 78. ◊ Loc. adj. De nebiruit = care nu poate fi invins invincibil. Marshul tineretzii de nebiruit urca sapropia tot mai mult de inima satului. CAMILAR N. 223. ♦ Fig. (Cu privire la sentimente pasiuni etc.) A infrina a stapini. Luasem naravul care nu mil puteam birui de a ma refugia la balta. SADOVEANU N. F. 52. Biruietzi durerea. RUSSO S. 148. ♦ A indupleca. Fiesa il birui cu rugaciunile. ISPIRESCU L. 15. ♦ Fig. (Subiectul este o emotzie un sentiment etc.; cu primire la oameni) A copleshi. Era gata sal biruie ciuda dar se stapini. DUMITRIU B. F. 66. Mai pe urma au fost biruit de fire shi au atzipit putzin. SBIERA P. 60. 2. (Construit cu o completiva directa) A fi in stare a putea a izbuti a razbi a ajunge (sa... ). [Lui Grigore Mindrea] casa ia ramas urzita numai din lemne shi na mai biruit so ispraveasca. SADOVEANU M. C. 70. Cine biruie sa spuna toate citeau fost? RETEGANUL P. I 63. ♦ Intranz. (Transilv. urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A ieshi la liman a o scoate la capat; a prididi. Petre nu biruia cu raspunsurile. REBREANU R. I 137. Prez. ind. shi: biruiesc (CAMILAR N. I 313).

BIRUÍ bírui vb. IV. Tranz. 1. A invinge a infrange (un dushman un adversar etc.). ♦ Fig. A(shi) infrana a(shi) stapani un sentiment o pasiune etc. ♦ Fig. (Despre sentimente emotzii etc.) Al copleshi. 2. A fi in stare a putea a ajunge (sa...). Cine biruie sa spuna toate cateau fost? (RETEGANUL). Magh. birni.

A BIRUÍ bírui tranz. 1) (dushmani adversari etc.) A infrange intro lupta sau intro intrecere; a bate; a invinge. 2) rar (actziune greu de realizat) A duce la bun sfarshit; a scoate la capat; a ispravi; a termina; a sfarshi; a incheia. 3) fig. (stari sentimente) A face sa nu se manifeste; a invinge. ~ frica. [Sil. rui] /<ung. birni

biruì v. 1. a invinge a bate pe dushmani; 2. a covarshi a da de capataiu: e lucru prea mult shi nul poate birui; 3. a infrana: cel ce shtie sashi birue lacomia OD. [Ung. BIRNI a putea a fi in stare].

biruĭ shi ĭésc v. tr. (ung. birni a guverna a poseda). Inving. Fig. Termin in fine: a birui o lucrare. Vechĭ. Stapinesc obladuĭesc.

biruí (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. biruiéshte / bíruie imperf. 3 sg. biruiá; conj. prez. 3 sa biruiásca / sa bíruie

biruí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. bíruie imperf. 3 sg. biruiá

birui (ind. prez. 1 sg. birui 3 sg. shi pl. biruie)

biruesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

BIRUÍ vb. v. carmui conduce dirigui domni guverna stapani.

BIRUÍ vb. 1. a bate a infrange a intrece a invinge (pop.) a dovedi a prididi a ramane a rapune a razbi a supara (inv. shi reg.) a supune (inv.) a dobandi a frange a pobedi a razbate a sparge a tampi a vinci. (Ii ~ pe dushmani) 2. v. izbandi. 3. v. depashi. 4. v. stapani. 5. v. razbi.

birui vb. v. CIRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GUVERNA. STAPINI.

BIRUI vb. 1. a bate a infringe a intrece a invinge (pop.) a dovedi a prididi a ramine a rapune a razbi a supara (inv. shi reg.) a supune (inv.) a dobindi a fringe a pobedi a razbate a sparge a timpi a vinci. (Ii ~ pe dushmani.) 2. a bate a cishtiga a izbindi a invinge (inv.) a vinci. (A ~ in lupta.) 3. a depashi a infringe a invinge a razbi (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultatzile.) 4. a(shi) infrina a(shi) infringe a(shi) invinge a(shi) stapini (pop. shi fam.) a(shi) struni. (SHia ~ emotzia.) 5. a(l) ajunge a(l) copleshi a(l) covirshi a(l) cuprinde a(l) infringe a(l) invinge a(l) podidi a(l) prinde a(l) razbi a(l) toropi (inv.) a(l) preacovirshi (fig.) a(l) dobori a(l) lovi. (La ~ somnul.)

A birui ≠ a pierde

biruí (biruiésc biruít) vb. 1. A fi mai puternic k cineva. 2. A invinge a supune. 3. (Inv.) A domina a guverna a avea autoritate. Var. (inv.) birtzui. Mag. birni „a poseda” (DAR). Der. biruita s. f. (inv. victorie); biruitor adj. (stapan suveran invingator); biruintza s. f. (victorie).

NON NISI PARENDO VINCITUR (lat.) nu o birui daca nu i te supui Fr. Bacon „Novum Organum” aphorism 129. In varianta engleza: „Nature to be commanded must be obeyed” („Trebuie sa te supui naturii k sai potzi porunci”). Omul nu poate determina natura sai serveasca interesele decat cunoscand shi respectand legile ei.