BIRUÍ birui vb. IV. Tranz. (Folosit shi absolut) 1. A invinge a infringe a supune (un dushman); a ieshi biruitor. Conjuratzii... au hotarit k lovitura sa fie data la Oteteleshanca. Aceasta... nu sa impotrivit caci era intru totul alaturi de tabara care avea sa biruie. PAS L. I 112. ◊ (Poetic) Soarele biruise cu desavirshire risipind negurile shi umplind de stralucire tapshanul Timishului. SADOVEANU F. J. 334. In sfirshit din lupta oarba Ziua biruie senina; Se desfashura Toledo K o falnica gradina. IOSIF T. 78. ◊ Loc. adj. De nebiruit = care nu poate fi invins invincibil. Marshul tineretzii de nebiruit urca sapropia tot mai mult de inima satului. CAMILAR N. 223. ♦ Fig. (Cu privire la sentimente pasiuni etc.) A infrina a stapini. Luasem naravul care nu mil puteam birui de a ma refugia la balta. SADOVEANU N. F. 52. Biruietzi durerea. RUSSO S. 148. ♦ A indupleca. Fiesa il birui cu rugaciunile. ISPIRESCU L. 15. ♦ Fig. (Subiectul este o emotzie un sentiment etc.; cu primire la oameni) A copleshi. Era gata sal biruie ciuda dar se stapini. DUMITRIU B. F. 66. Mai pe urma au fost biruit de fire shi au atzipit putzin. SBIERA P. 60. 2. (Construit cu o completiva directa) A fi in stare a putea a izbuti a razbi a ajunge (sa... ). [Lui Grigore Mindrea] casa ia ramas urzita numai din lemne shi na mai biruit so ispraveasca. SADOVEANU M. C. 70. Cine biruie sa spuna toate citeau fost? RETEGANUL P. I 63. ♦ Intranz. (Transilv. urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A ieshi la liman a o scoate la capat; a prididi. Petre nu biruia cu raspunsurile. REBREANU R. I 137. Prez. ind. shi: biruiesc (CAMILAR N. I 313).