BIRUÍ bírui vb. IV. Tranz. 1. A invinge a infrange a bate (un dushman un adversar etc.) ♦ Fig. A(shi) infrana a(shi) stapani un sentiment o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stapanit copleshit de un sentiment de o emotzie etc. 2. (Pop. mai ales in constructzii negative) A fi in stare a putea a ajunge (sa...). Din magh. birni.